Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru filantrop

filantrop, ~oa smf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 31 / Pl: ~i, ~oape / E: fr philanthrope] 1 Persoană care face acte de filantropie (1). 2 Persoană generoasă (cu cei săraci) și dezinteresată. 3 (Rar) Persoană care își iubește semenii și care se străduiește (prin diferite activități) să le îmbunătățească viața.
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care practică filantropia.
filantroápă s. f., g.-d. art. filantroápei; pl. filantroápe
filantróp s. m., pl. filantrópi
filantroápă s. f., g.-d. art. filantroápei; pl. filantroápe
filantróp s. m., pl. filantrópi
FILANTRÓP, -OÁPĂ s.m. și f. Om care practică filantropia; om darnic, mărinimos. [Cf. fr. philanthrope, gr. philanthropos < philos – prieten, anthropos – om].
FILANTRÓP, -OÁPĂ s. m. f. cel care practică filantropia; om darnic, mărinimos. (< fr. philanthrope, gr. philanthropos)
filantróp (filantroápă), adj. – Care face acte de caritate, generos. – Mr. filanthrop. Gr. φιλάνθριυπος (sec. XVIII), în parte și prin fr. philanthrope (Gáldi 189). – Der. filantropic, adj.; filantropie, s. f.
FILANTRÓP ~oápă (~ópi, ~oápe) m. și f. Persoană care practică filantropia. /<fr. philanthrope
filantrop m. cel ce caută a face bine semenilor săi.
*filantróp, -oápă adj. (vgr. philánthropos. V. -fil). Care ĭubește oameniĭ, binefăcător, milostiv.
FIL-2, v. FILO-2.~antrop (v. -antrop), s. m. și f., persoană care face acte de filantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., acțiune de binefacere în folosul celor lipsiți de mijloace de trai.

Filantrop dex online | sinonim

Filantrop definitie

Intrare: filantrop
filantrop substantiv masculin