ficus sm [At: PETRESCU, P. V. 24 / Pl: ~uși / E: lat ficus] Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica),
FÍCUS, ficuși, s. m. Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica). – Din lat. ficus.
BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.
FÍCUS, ficuși, s. m. Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica). – Din lat. ficus.
SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore.
FÍCUS, ficuși, s. m. Plantă exotică cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica). Ficusul a crescut prea mare și am fost nevoită să-l scot în balcon. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.
fícus s. m., pl. fícuși
broáscă s. f., g.-d. art. broáștei; pl. broáște
fícus s. m., pl. fícuși
sicomór s. m., pl. sicomóri
BROÁSCĂ s. 1. (ZOOL.; Rana esculenta) (Ban.) mioarcă. 2. broască de iarbă (Hyla arborea) v. brotăcel. 3. (BOT.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba-soacrei, palmă-cu-spini. 4. (BOT.) broasca-apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) pașă. 5. (TEHN.) (prin Ban.) bravă, (prin Transilv.) zar. (~ la ușă.) 6. (TEHN.) (reg.) piuliță, tigaie. (~ la crângul morii.) 7. (TEHN.) brotac, căpătâi. (~ la roata morii.) 8. (TEHN.) (reg.) tigaie. (~ la cepul grindeiului morii.) 9. (TEHN.) tigaie. (~ la scrânciob.) 10. (TEHN.) cap, căpățână. (~ la masa dogarului.) 11. (TEHN.) drug. (~ la masa dulgherului.) 12. (TEHN.) șurubelniță, (reg.) gâscă. (~ la teasc.)
BROÁSCĂ s. v. cap, căpățână, cioc, sovârf.
SICOMÓR s. (BOT.; Ficus sycomorus) (înv.) sicamenă.
FÍCUS s.m. Plantă exotică (la noi ornamentală) cu frunze mari, groase, totdeauna verzi și lucioase. [< lat. ficus].
SICOMÓR s.m. Arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, care are un lemn tare și fructe dulci, comestibile. [< fr. sycomore, cf. gr. sykomoros].
FÍCUS s. m. plantă lemnoasă (sub)tropicală cu frunze mari, groase, lucioase, totdeauna verzi. (< lat. ficus)
broáscă (-ște), s. f.1. Animal amfibiu batracian. – 2. Nopal (Opuntia ficus indica). – 3. Broscuță (sublinguală). – 4. Încuietoare la ușă; gaura cheii. – 5. Rindea lungă. – 6. Clin. – 7. Piese, organe sau părți ale unor ansambluri determinate, care servesc la susținerea altor piese, cum sînt suportul axei roții hidraulice; capitelul coloanelor, în construcțiile specifice. – Mr. broască, megl. broască „broască țestoasă”. Lat. *brosca (Pușcariu 221; REW 1329; Candrea-Dens., 183; DAR); cf. alb. breskë, it. rospo (mil. arezz. brosco), ladin. rusk. Cuvîntul a fost considerat la început autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Cihac, II, 714), sau der. din gr. βρόθαϰος (Crețu 309). Pentru evoluția semantică de la „broască” la „încuietoare”, cf. Rohlfs, Quellen, 52 și Iordan, BF, VI, 169; imaginea broscuței este proprie și sp., ca și fr. grenouillette, it. ranella. Din rom. a trecut în ngr. μπράσϰα (Meyer, Neugr. Studien., 77; Murnu 36), săs. bruaskë. Der. broscan, s. m. (broască); broscănesc, adj. (de broaște); broscar, s. m. (poreclă dată persoanelor care mănîncă broaște); broscărie, s. f. (apă cu multe broaște); broscărime, s. f. (cantitate de broaște); broscaș, s. m. (tîmplar, dulgher); broschiță, s. f. (broderie cu fire în culori); broscoaică, s. f. (broască); broscoi, s. m. (broască; copil mic mucos; Arg., pistol); broscos, adj. (care are broaște din belșug); broștesc, adj. (de broaște); broștește, adv. (ca broaștele); broștet, s. n. (cantitate de broaște).
BROÁSCĂ2 ~ște f. Încuietoare montată la o ușă, la un sertar etc., care se încuie și se descuie cu ajutorul unei chei. [G.-D. broaștei; Sil. broas-că] /<lat. brosca
BROÁSCĂ1 ~ște f. 1) Animal amfibiu, fără coadă, cu gura largă și ochii bulbucați, cu picioarele din urmă mai lungi, adaptate pentru sărit. * ~ râioasă broască nocturnă cu pielea acoperită cu negi, din care, la primejdie, se elimină un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-țestoasă reptilă (terestră și acvatică), având corpul acoperit cu o carapace osoasă, sub care își poate trage capul și picioarele în caz de primejdie. Ochi de ~ ochi bulbucați. (A fi) plin de noroc ca ~sca de păr se spune despre cineva, căruia nu-i merge în viață. Când a face ~ păr nicicând; niciodată. 2) pop. Umflătură sub pielea gâtului; scrofulă. [G.-D. broaștei; Sil. broas-că] /<lat. brosca
BROÁSCĂ3 ~ște f. Plantă decorativă exotică, cu frunze groase și cu flori mari, galbene. [G.-D. broaștei; Sil. broas-că] /<lat. brosca
FÍCUS ~și m. Arbust exotic veșnic verde, cu frunze mari, ovale și lucioase, cultivat în scopuri decorative. /<lat. ficus
SICOMÓR ~i m. Arbore exotic asemănător cu smochinul, cu tulpina înaltă și fructe dulci, albe-gălbui, comestibile. /<fr. sycomore
*fícus m., pl. ficușĭ (lat. ficus, smochin). O plantă cactee originară din America și cultivată pin grădinĭ, numită și nopal și broască, ĭar în bot. opúntia ficus indica (Opunție, nopal orĭ broască îs numirĭ maĭ propriĭ).
FÍCUS (< lat. ficus) s. m. Denumire dată plantelor lemnoase tropicale și subtropicale din grnul Ficus, familia moraceelor; se cunosc c. 1.000 de specii. Ca plantă decorativă este răspândită specia Ficus elastica.
FICUS U., FICUS, fam. Moraceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Africii, Americii, Asiei, Australiei, cca 2 000 specii, lemnoase, arbori sau arbuști, mai rar cu tulpini urcătoare, de obicei cu latex. Frunze persistente sau caduce, coriacee, alterne, mai rar opuse, cu limbul întreg, uneori dințat sau lobat, cu stipele concrescute, care acoperă mugurele terminal pînă ce frunzele încep să crească, apoi cad. Receptaculul de forma unei sfere, cărnos, închide atît florile mascule cît și pe cele femele.
Ficus australis Willd. (syn. F. rubiginosa Vent.). Specie originară din Australia, arbust foarte ramificat încă din tinerețe (cca 3,5 m înălțime), ramuri întinse. Frunze numeroase, eliptice, coriacee, lucioase pe partea inferioară cu un puf de culoare ruginie. Se cultivă în seră temperată.
Ficus bengalensis L. Specie cu frunze mari (12-14 cm lățime, 15-25 cm lungime), groase, coriacee, ovat-obtuze, lung-pețiolate. Arbore mare, ramificat, cu numeroase și puternice rădăcini adventive, ce se fixează în sol, pornind din tulpină și ramuri. Se cultivă în seră temperată.
Ficus benjamina L. Arbore tropical mare. Frunze persistente, ovate, lungi de cca 10 cm. Iarna se ține la 10°C.
Ficus carica L. « Smochin ». Arbust (cca 5 m înălțime) sau, mai rar, arbore, ramificat de la bază, ramuri groase, puțin numeroase, cenușii sau puțin verzi, scoarța netedă, lujeri groși, verzi. Receptaculul piriform sau sferic închide numeroasele flori mici, unisexuat-monoice sau dioice; în partea inferioară florile femele, care au lipite la bază cele 5 sepale, cele mascule în partea superioară, formate din 3 sepale și 3 stamine. La maturitate, receptaculul (smochina) devine cărnos, dulce, neted, suculent, comestibil. Frunze mari, caduce, alterne, cordat-ovate, cenușii, întregi ori palmat-lobate, nervate, cu 3-5 lobi, adînc-sinuate, neregulat-dințate, pe partea superioară cu peri scurți, rigizi, pe cea inferioară cu peri scurți, moi.
Ficus diversifolia Blume (syn. F. lutescens Desf.). Această mică plantă (30-40 cm înălțime), în dezvoltare laterală foarte restrînsă, foarte curioasă, se cultivă, în special pentru fructele sală, bace gălbui, care devin roșii la maturitate. Schimbarea la ghivece se face primăvara cînd se taie și ramurile prea lungi.
Ficus elastica Koxb. Specie originară din India, arbore viguros, cca 23 m înălțime în țara de origine se cultivă în seră temperată, unde atinge cca 3 m înălțime. Frunze persistente, mari (cca 45 cm lungime), oblonge, coriacee, verzi-închis, lucioase pe partea superioară, pe cea inferioară verzi-pal, în tinerețe roșietice, dispuse altern, limbul întreg, marginea întreagă. (Pl. 34, fig. 197).
Ficus lyrata Warb. (syn. F. pandurata Sander). Specie Originară din vestul Africii tropicale. Frunze gofrate (cca 55 cm lungime), cu limb în formă de liră sau vioară, cu nervațiuni evidente de culoare mai deschisă. (Pl. 34. fig. 198).
Ficus macrophylla Desf. Specie originară din Australia, arbust mare cu port falnic, se cultivă în seră rece. Frunze, ovat-cordiforme (cca 24 cm lungime, 14 cm lățime), întregi, foarte groase, coriacee, verzi-închis, lucioase, cu cca 20 de nervuri secundare, paralele.
Ficus stipulata Thunb. (syn. F. primula L.; F. repens hort.). Specie originară din Australia, China, Japonia, pendentă, agățătoare sau tîrîtoare. Frunze mici, persistente, numeroase, lucioase, verzi-intens, unicolore sau vărgate, cordiforme, aspect de liană, cu ramificații prevăzute cu niște ventuze cu care planta se fixează pe diferiți suporți. Iarna rezistă la 5-8°C.
Ficus villosa Blume (syn. F. barbata Wall). Specie originară din Malayezia. Frunze oblonge (10 cm lungime, 4-5 cm lățime), cordiforme, ascuțite, cu margini lungi, peri galbeni, mai tîrziu bruni. Tulpini simple, de obicei urcătoare, 3-4 m înălțime, se fixează cu ajutorul rădăcinilor adventive.

ficus dex

Intrare: Ficus (gen de plante)
ficus substantiv masculin
Ficus gen de plante
Intrare: Ficus australis
Ficus australis   nomenclatura binară
Intrare: Ficus bengalensis
Ficus bengalensis   nomenclatura binară
Intrare: Ficus benjamina
Ficus benjamina   nomenclatura binară
Intrare: Ficus carica
Ficus carica   nomenclatura binară
Intrare: Ficus diversifolia
Ficus diversifolia   nomenclatura binară
Intrare: Ficus elastica
Ficus elastica   nomenclatura binară
Intrare: Ficus lyrata
Ficus lyrata   nomenclatura binară
Intrare: Ficus macrophylla
Ficus macrophylla   nomenclatura binară
Intrare: Ficus stipulata
Ficus stipulata   nomenclatura binară
Intrare: Ficus villosa
Ficus villosa   nomenclatura binară