extrovertit2, ~ă a [At: V. ROM. ianuarie 1957, 136 / V: extrav~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr extroverti] 1 a (D. organe cave) Care se revarsă în afară. 2-3 sn, a (Îoc introvertit; șîs tip ~) (Tip psihologic) care este caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare. 4-5 smf, a (Persoană) care aparține tipului extrovertit (2). 6 a Care este receptiv la lumea exterioară.
EXTRAVERTÍT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertít, -ă adj.] – Din fr. extraverti.
EXTRAVERTÍT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertít, -ă adj.] – Din fr. extraverti.