extravertit definitie

14 definiții pentru extravertit

extravertit, ~ă a, smf vz extrovertit2
extrovertit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extroverti] 1-2 Extroversiune (1-2).
extrovertit2, ~ă a [At: V. ROM. ianuarie 1957, 136 / V: extrav~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr extroverti] 1 a (D. organe cave) Care se revarsă în afară. 2-3 sn, a (Îoc introvertit; șîs tip ~) (Tip psihologic) care este caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare. 4-5 smf, a (Persoană) care aparține tipului extrovertit (2). 6 a Care este receptiv la lumea exterioară.
EXTRAVERTÍT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertít, -ă adj.] – Din fr. extraverti.
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit.
EXTRAVERTÍT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertít, -ă adj.] – Din fr. extraverti.
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit.
extravertít/extrovertít adj. m., pl. extravertíți/extrovertíți; f. extravertítă/extrovertítă, pl. extravertíte/extrovertíte
extrovertít v. extravertít
extravertít adj. m., pl. extravertíți; f. sg. extravertítă, pl. extravertíte
EXTRAVERTÍT adj. v. sociabil.
EXTRAVERTÍT, -Ă adj. (Despre oameni) Caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii din afară; deschis. [Var. extrovertit, -ă adj. / cf. fr. extraverti].
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit.
EXTRAVERTÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își îndreaptă atenția spre lumea din afară; sociabil, deschis; extrovert. (< fr. extraverti)

extravertit dex

Intrare: extravertit
extrovertit
extravertit adjectiv