exterminare definitie

2 intrări

24 definiții pentru exterminare

esterminare sf vz exterminare
extermina vt [At: DN / Pzi: extermin[1], (înv) ~nez / E: fr exterminer, lat exterminare] (C. i. colectivități) A face să piară în întregime sau în număr mare Si: a masacra, a stârpi, a nimici. modificată
exterminare sf [At: LM / V: (înv) est~ / Pl: ~nări[1] / E: extermina] Ucidere până la ultimul sau în număr mare Si: masacrare, stârpire, nimicire, (rar) exterminațiune. corectată
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare.
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina.
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare.
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina.
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A distruge complet, a nimici cu totul, a rade de pe fața pămîntului; a ucide, a stîrpi. V. prăpădi. Ploaia se auzea șuroind nesfîrșit și monoton, ca o putere rea și tenace care n-are nevoie de nici o grabă, ca să potopească tot, să putrezească tot, să extermine tot. C. PETRESCU, C. V. 100.
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; distrugere, nimicire, stîrpire. Semnatarii acordului să-și ia angajamentul solemn și necondiționat de a nu folosi arma atomică, arma cu hidrogen și alte arme de exterminare în masă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. Uzinele de arme și muniții măreau depozitele de proiectile, fabricau artileria trebuincioasă exterminării. ARGHEZI, P. T. 68.
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
extermináre s. f., g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắri
exterminá vb., ind. prez. 1 sg. extérmin, 3 sg. și pl. extérmină
extermináre s. f. → terminare
EXTERMINÁ vb. v. masacra.
EXTERMINÁRE s. v. masacrare.
EXTERMINÁ vb. I. tr. A nimici complet, a face să dispară cu totul; a stârpi în masă. [P.i. extérmin, 3,6 -nă. / < fr. exterminer, lat. exterminare].
EXTERMINÁRE s.f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminație. [< extermina].
EXTERMINÁ vb. tr. a nimici complet, a distruge. (< fr. exterminer, lat. exterminare)
A EXTERMINÁ extérmin tranz. (ființe) A distruge complet; a extirpa; a stârpi. /<fr. exterminer, lat. exterminare
exterminà v. a distruge complet, a prăpădi cu totul: a extermina un popor.
*extérmin și -éz, a v. tr. (lat. extérmino, -áre, d. ex, afară din, și terminus, hotar). Nimicesc, distrug de tot, prăpădesc: a extermina un popor.
*exterminațiúne f. (lat. exterminátio, -ónis). Acțiunea de a extermina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
EXTERMINA vb. a distruge, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ întreaga populație.)
EXTERMINARE s. distrugere, masacrare, măcelărire, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ întregii populații.)

exterminare dex

Intrare: extermina
extermina verb grupa I conjugarea I
Intrare: exterminare
exterminare substantiv feminin
esterminare