Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru exterminare

esterminare sf vz exterminare
extermina vt [At: DN / Pzi: extermin[1], (├«nv) ~nez / E: fr exterminer, lat exterminare] (C. i. colectivit─â╚Ťi) A face s─â piar─â ├«n ├«ntregime sau ├«n num─âr mare Si: a masacra, a st├órpi, a nimici. modificat─â
exterminare sf [At: LM / V: (├«nv) est~ / Pl: ~n─âri[1] / E: extermina] Ucidere p├ón─â la ultimul sau ├«n num─âr mare Si: masacrare, st├órpire, nimicire, (rar) extermina╚Ťiune. corectat─â
EXTERMIN├ü, ext├ęrmin, vb. I. Tranz. A face s─â piar─â ├«n ├«ntregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a st├órpi ├«n mas─â. ÔÇô Din fr. exterminer, lat. exterminare.
EXTERMIN├üRE, extermin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a extermina ╚Öi rezultatul ei; st├órpire, masacrare; extermina╚Ťiune. ÔÇô V. extermina.
EXTERMIN├ü, ext├ęrmin, vb. I. Tranz. A face s─â piar─â ├«n ├«ntregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a st├órpi ├«n mas─â. ÔÇô Din fr. exterminer, lat. exterminare.
EXTERMIN├üRE, extermin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a extermina ╚Öi rezultatul ei; st├órpire, masacrare; extermina╚Ťiune. ÔÇô V. extermina.
EXTERMIN├ü, ext├ęrmin, vb. I. Tranz. A distruge complet, a nimici cu totul, a rade de pe fa╚Ťa p─âm├«ntului; a ucide, a st├«rpi. V. pr─âp─âdi. Ploaia se auzea ╚Öuroind nesf├«r╚Öit ╚Öi monoton, ca o putere rea ╚Öi tenace care n-are nevoie de nici o grab─â, ca s─â potopeasc─â tot, s─â putrezeasc─â tot, s─â extermine tot. C. PETRESCU, C. V. 100.
EXTERMIN├üRE, extermin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a extermina ╚Öi rezultatul ei; distrugere, nimicire, st├«rpire. Semnatarii acordului s─â-╚Öi ia angajamentul solemn ╚Öi necondi╚Ťionat de a nu folosi arma atomic─â, arma cu hidrogen ╚Öi alte arme de exterminare ├«n mas─â. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2860. Uzinele de arme ╚Öi muni╚Ťii m─âreau depozitele de proiectile, fabricau artileria trebuincioas─â extermin─ârii. ARGHEZI, P. T. 68.
extermin├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ext├ęrmin─â
extermináre s. f., g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắri
extermin├í vb., ind. prez. 1 sg. ext├ęrmin, 3 sg. ╚Öi pl. ext├ęrmin─â
extermin├íre s. f. Ôćĺ terminare
EXTERMINÁ vb. v. masacra.
EXTERMINÁRE s. v. masacrare.
EXTERMIN├ü vb. I. tr. A nimici complet, a face s─â dispar─â cu totul; a st├órpi ├«n mas─â. [P.i. ext├ęrmin, 3,6 -n─â. / < fr. exterminer, lat. exterminare].
EXTERMIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a extermina ╚Öi rezultatul ei; extermina╚Ťie. [< extermina].
EXTERMINÁ vb. tr. a nimici complet, a distruge. (< fr. exterminer, lat. exterminare)
A EXTERMIN├ü ext├ęrmin tranz. (fiin╚Ťe) A distruge complet; a extirpa; a st├órpi. /<fr. exterminer, lat. exterminare
exterminà v. a distruge complet, a prăpădi cu totul: a extermina un popor.
*ext├ęrmin ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. ext├ęrmino, -├íre, d. ex, afar─â din, ╚Öi terminus, hotar). Nimicesc, distrug de tot, pr─âp─âdesc: a extermina un popor.
*extermina╚Ťi├║ne f. (lat. extermin├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a extermina. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
EXTERMINA vb. a distruge, a masacra, a m─âcel─âri, a nimici, a pr─âp─âdi, a st├«rpi, (pop. ╚Öi fam.) a c─âs─âpi, (reg.) a ches─âgi, (├«nv.) a conceni, a snopi, a strop╚Öi. (A ~ ├«ntreaga popula╚Ťie.)
EXTERMINARE s. distrugere, masacrare, m─âcel─ârire, nimicire, st├«rpire, (rar) m─âcel─ârit, (pop. ╚Öi fam.) c─âs─âpire. (~ ├«ntregii popula╚Ťii.)

Exterminare dex online | sinonim

Exterminare definitie

Intrare: extermina
extermina verb grupa I conjugarea I
Intrare: exterminare
exterminare substantiv feminin
esterminare