esterminare sf vz exterminare

exterminare sf [At: LM / V: (înv) est~ / Pl: ~nări[1] / E: extermina] Ucidere până la ultimul sau în număr mare Si: masacrare, stârpire, nimicire, (rar) exterminațiune. corectată

EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina.

EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina.

EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; distrugere, nimicire, stîrpire. Semnatarii acordului să-și ia angajamentul solemn și necondiționat de a nu folosi arma atomică, arma cu hidrogen și alte arme de exterminare în masă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. Uzinele de arme și muniții măreau depozitele de proiectile, fabricau artileria trebuincioasă exterminării. ARGHEZI, P. T. 68.

extermináre s. f., g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắri

extermináre s. f. → terminare

EXTERMINÁRE s. v. masacrare.

EXTERMINÁRE s.f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminație. [< extermina].

*exterminațiúne f. (lat. exterminátio, -ónis). Acțiunea de a extermina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

EXTERMINARE s. distrugere, masacrare, măcelărire, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ întregii populații.)