Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru expulzare

expulsa v vz expulza
expulza vt [At: ARISTIA, PLUT. 266/22 / V: (├«nv) ~lsa / Pzi: ~zez / E: fr. expulser, lat expulsare] 1 (C. i. oameni) A obliga (pe cineva) s─â p─âr─âseasc─â ╚Ťara Si: exila, pedepsi, (liv) relega. 2 (C. i. oameni) A exclude, a ├«ndep─ârta pe cineva dintr-un loc, dintr-un anturaj Si: a alunga. 3 (C. i. particule, gaze, lichide) A evacua (cu putere). 4 (C. i. produse fiziologice, patologice, corpuri str─âine) A elimina din organism. 5 A scoate, a da, a ├«mpinge afar─â.
expulzare sf [At: KOG─éLNICEANU, 10 / Pl: ~z─âri / E: expulza] 1 Obligare a cuiva s─â p─âr─âseasc─â o ╚Ťar─â Si: exil, exilare, expulsie (1), expulzat1 (1), (├«nv) relegare, (├«vr) exac╚Ťiune (8). 2 Excludere, ├«ndep─ârtare a cuiva dintr-un loc, dintr-un anturaj etc. Si: alungare, expulsie (2), expulzat1 (2). 3 Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp str─âin etc. Si expulsie (3), expulzat1 (3). 4 Evacuare, eliminare, ├«mpingere ├«n afar─â a unui gaz, a unui lichid etc. Si: expulsie (4), expulzat1 (4).
EXPULZ├ü, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) s─â p─âr─âseasc─â teritoriul unei ╚Ť─âri. ÔÖŽ A da, a ├«mpinge afar─â, a sili s─â ias─â. ÔÇô Din fr. expulser, lat. expulsare.
EXPULZ├üRE, expulz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a expulza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. expulza.
EXPULZ├ü, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga s─â p─âr─âseasc─â ╚Ťara, a trimite peste grani╚Ť─â un str─âin care a executat o pedeaps─â sau a c─ârui prezen╚Ť─â pe teritoriul statului nu mai este dorit─â. ÔÖŽ A da, a ├«mpinge afar─â, a sili s─â ias─â. ÔÇô Din fr. expulser, lat. expulsare.
EXPULZ├üRE, expulz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a expulza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. expulza.
EXPULZ├ü, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) s─â p─âr─âseasc─â teritoriul unei ╚Ť─âri. ÔÖŽ A da, a ├«mpinge afar─â, a sili s─â ias─â. Datorit─â presiunii, uleiul este expulzat din cilindru.
EXPULZ├üRE, expulz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a expulza ╚Öi rezultatul ei.
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzáre s. f., g.-d. art. expulzắrii; pl. expulzắri
expulz├í vb., ind. prez. 1 sg. expulz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. expulze├íz─â
expulzáre s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări
EXPULZ├ü vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cet─â╚Ťean str─âin.)
EXPULZ├üRE s. (JUR.) (livr.) relegare, relega╚Ťie. (~ unui cet─â╚Ťean str─âin.)
EXPULZ├ü vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a ├«mpinge afar─â. 2. A izgoni pe cineva din ╚Ťar─â. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].
EXPULZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a expulza ╚Öi rezultatul ei. [< expulza].
EXPULZ├ü vb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva s─â p─âr─âseasc─â teritoriul ╚Ť─ârii ├«n care se afl─â. 2. a scoate, a da, a ├«mpinge afar─â. (< fr. expulser, lat. expulsare)
A EXPULZ├ü ~├ęz tranz. 1) (str─âini) A obliga s─â p─âr─âseasc─â ╚Ťara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afar─â; a for╚Ťa s─â ias─â. /<fr. expulser, lat. expulsare
expulz├á v. 1. a alunga pe cineva dintrÔÇÖun loc, dintrÔÇÖo ╚Ťar─â, unde era a╚Öezat; 2. a exclude dintrÔÇÖun loc, dintrÔÇÖo societate; 3. Med. a face s─â ias─â umorile.
expulzare f. ac╚Ťiunea de a expulza: lege de expulzare.
*expuls├ęz v. tr. (lat. ex-puls├íre, frec┼şentativ d. ex-p├ęllere, ex-pulsum, a expulsa. V. compulsez, probel─â). Ajung peste hotare: guvernu expulzeaz─â str─âini─ş periculo╚Ö─ş ordini─ş publice. Exclud dintrÔÇÖo societate. Med. Fac s─â ─şas─â umorile din corp.
EXPULZA vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cet─â╚Ťean str─âin.)
EXPULZARE s. (JUR.) (livr.) relegare, relega╚Ťie. (~ unui cet─â╚Ťean str─âin.)

Expulzare dex online | sinonim

Expulzare definitie

Intrare: expulza
expulza verb grupa I conjugarea a II-a
expulsa
Intrare: expulzare
expulzare substantiv feminin