executare definitie

2 intrări

26 definiții pentru executare

executa [At: ȘINCAI, HR. III, 206/18 / Pl: eg-ze~ / V: (înv) ese~, eze~ / Pzi: execut și (îrg) ~tez / E: fr exécuter] 1 vt A face o mișcare, o acțiune etc. Si: a realiza, (îvr) a execui. 2 vt A face un lucru, un obiect etc. Si: a confecționa. 3 vt A fabrica. 4 vt A prelucra. 5 vt A efectua. 6 vr A face ce i s-a spus. 7 vt A interpreta o bucată muzicală. 8 vt A juca un rol într-o piesă de teatru. 9 vt (Pex) A reprezenta o piesă de teatru. 10-11 vt A face exerciții de gimnastică sau de balet. 12 vt A aduce la îndeplinire un ordin, o obligație, o rugăminte etc. 13 vt A aduce la îndeplinire a hotărâre judecătorească, un act al unei autorități etc. Si: (înv) a executarisi (1). 14 vt A sechestra bunurile materiale ale unui debitor Si: (îvr) a executarisi (2). 15 vr A se achita de o datorie. 16 vt A forța pe cineva să se achite de o datorie. 17 vr A se supune. 18 vt A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea. 19 vt A aduce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. 20 vt (Pex) A ucide.
executare sf [At: CR (1834), 2821/44 / P: eg-ze~ / V: (înv) ese~ / Pl: ~tări / E: executa] 1 Realizare a unei acțiuni Si: execuție (1). 2 Confecționare a unui obiect, a unei lucrări etc. după un plan sau după un model Si: execuție (2). 3 Fabricare. 4 Prelucrare. 5 Efectuare. 6 Interpretare a unei bucăți muzicale. 7 Interpretare a unui rol într-o piesă de teatru. 8 (Pex) Reprezentare a unei piese de teatru. 9 Aducere la îndeplinire a unui ordin, a unei obligații, a unei rugăminți etc. 10 Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești, a unui act al unei autorități etc. Si: execuție (10), (înv) executarisire (1). 11 Sechestrare a bunurilor unui debitor Si: execuție (11), (înv) executarisire (2). 12 (Jur; îs) ~ silită Totalitatea normelor procedurale prin care autoritatea publică sechestrează sau vinde bunurile materiale ale unei persoane Si: execuție (12) silită. 13 Achitare de o datorie. 14 Forțare a cuiva de a se achita de o datorie. 15 (Jur) Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 16 (Îs) ~a pedepsei Aducere la îndeplinire a hotărârii prin care o persoană judecată penal a suferit o condamnare. 17-18 (Îe) A (se) pune în ~ A (se) executa (13). 19 (Fin; șîs) ~ bugetară Realizare de venituri bugetare și folosirea lor pentru acoperirea cheltuielilor stabilite prin buget. 20 (Fin; îs) ~ de casă Încasare, păstrare și eliberare a mijloacelor bănești pentru acoperirea cheltuielilor bugetare. 21 Supunere. 22 Supunere a unui condamnat la pedeapsa cu moartea. 23 Execuție (18). 24 (Pex) Ucidere. 25 (Art; cu valoare de imperativ) Treci și fă ce ți s-a spus!
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter.
EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (prevăzută de lege, de un contract, de o hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa.
EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter.
EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (lege, contract, hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa.
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica. Uzina execută strunguri. ▭ Fotografie urîtă și naivă... executată într-un atelier ieftin. C. PETRESCU, A. 365. Painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38. ♦ (Cu privire la legi, măsuri, ordine etc.) A aduce la îndeplinire, a realiza. Gospodăria colectivă se obligă să execute întocmai planurile de producție, însămînțări, prășitul, recoltatul, treieratul,dezmiriștitul,arăturile de toamnă și primăvară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672. ◊ Refl. pas. Ii pare rău că nu s-a putut executa planul nostru de petrecere. CARAGIALE, O. VII 35. 2. Refl. A se supune, a da ascultare. Îl conduse... la hotel, poruncind portarului să dea camera cea mai bună... Portarul se execută. C. PETRESCU, Î. II 133. ♦ (Glumeț) A da bani, a plăti. Imediat ce sosesc, mă execut cu 200 m[ărci]. CARAGIALE, O. VII 167. 3. Tranz. A face în fața unui public exerciții de gimnastică, figuri de balet etc. Copiii coreeni... au executat dansuri coreene, romînești și ucrainene. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/1. ** A cînta o bucată muzicală (din gură sau din instrumente) (Absol.) Muncitorii execută din creațiile lui Bach, Mozart,Beethoven, Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/5. 4. Tranz. A aduce la îndeplinire o hotîrîre judecătorească, un act al autorității sau o obligație. 5. Tranz. A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea. Peste două zile Bibescu nu va mai putea executa pe nimeni după capul lui. CAMIL PETRESCU, O. II 284.
EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a executa și rezultatul ei. 1. Înfăptuire, îndeplinire. Conducerea colectivă cere organizarea unui control permanent al executării hotărîrilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 11. Oprim executarea intențiilor rele. ALEXANDRESCU, P. 151. 2. Aducerea la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. Executarea criminalului.
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executắrii; pl. executắri
executá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execút, 3 sg. și pl. execútă
executáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. executării; pl. executări
EXECUTÁ vb. 1. a face, a realiza, (pop. și fam.) a meșteri, a meșterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confecționa. 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de făcut.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (~ o lucrare durabilă.) 5. v. desfășura. 6. v. efectua. 7. v. cânta. 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărâre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)
EXECUTÁRE s. 1. v. confecționare. 2. efectuare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârșire, (înv.) săvârșit. (~ unei lucrări.) 3. execuție, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. desfășurare. 5. v. efectuare. 6. v. interpretare. 7. aplicare, îndeplinire. (~ unei sentințe.) 8. (JUR.) (înv.) zapcială, zapciitură, zapcilâc. (~ silită a cuiva.)
Executare ≠ neexecutare
EXECUTÁ vb. I. tr. 1. A face, a prelucra, a fabrica. 2. A pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan etc.). ♦ refl. A se supune. 3. A cânta o bucată muzicală; a dansa (un dans, un balet etc.). 4. A îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ♦ A duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. [Pron. eg-ze-, p.i. execút. / < fr. exécuter].
EXECUTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire. ♦ Pedepsire cu moartea, execuție. 2. Executarea bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget. [Pron. eg-ze-. / < executa].
EXECUTÁ vb. I. tr. 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet). 4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ◊ a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. II. refl. a se supune. (< fr. exécuter)
EXECUTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) executa. 2. ă bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget. (< executa)
A EXECUTÁ execút tranz. 1) A realiza printr-un efort fizic sau intelectual. 2) (exerciții de gimnastică sau figuri de balet) A face cu multă iscusință și cu multă dexteritate. 3) (melodii, piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta; a zice; a interpreta. 4) (sancțiuni judiciare, măsuri etc.) A aduce la îndeplinire; a transpune în fapt. 5) (condamnați) A supune la pedeapsa capitală. 6) (sentințe de condamnare capitală) A pune în aplicare; a aduce la îndeplinire. 7) (debitori) A face să-și îndeplinească obligațiile. /<fr. exécuter
executà v. 1. a pune în lucrare, a aduce la îndeplinire: a executa o hotărîre; 2. a cânta: a executa o bucată de muzică; 3. a vinde judecătorește averea cuiva: a executa un debitor; 4. a face să peară: a executa pe un condamnat.
*execút, a v. tr. (fr. exécuter, d. lat. éx-sequi, ex-secútus sum, a urmări pînă la capăt). Împlinesc, realizez: a executa o hotărîre. Fac: a executa o statuă. Cînt: a executa un cîntec. Execut un condamnat la moarte, îl omor. Execut un debitor, îĭ vînd averea conform hotărîriĭ tribunaluluĭ. V. refl. Fac ceĭa ce mi se impune: ți-s dator: decĭ mă execut (plătesc). – Ob. -egz- (după fr.)
EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. și fam.) a meșteri, a meșterui. 2. a confecționa, a fabrica, a face, a produce. (~ noi sortimente de îmbrăcăminte.) 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (~ o lucrare durabilă.) 5. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ o muncă utilă.) 6. a efectua, a face, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (~ serviciul militar.) 7. (MUZ.) a cînta, a intona, a interpreta, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi, a juca. (A ~ o melodie, o doină.) 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărîre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)
EXECUTARE s. 1. confecție, confecționare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor obiecte de îmbrăcăminte.) 2. efectuare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 3. execuție, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. efectuare, îndeplinire, prestare, prestație. (~ unei munci utile.) 5. efectuare, îndeplinire, prestare. (~ serviciului militar.) 6. (MUZ.) execuție, interpretare, intonare. (~ a unei melodii.) 7. aplicare, îndeplinire. (~ unei sentințe.) 8. (JUR.) (înv.) zapcială, zapciitură, zapcilîc. (~ silită a cuiva.)
A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină.
executa, execut v. t. (intl.) a fura (pe cineva)

executare dex

Intrare: executa
executa verb grupa I conjugarea I
Intrare: executare
executare substantiv feminin