Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru exclusiv

eschiziu, ~ie a, av vz exclusiv
esclusiv, ~─â a, av vz exclusiv
escluziv, ~─â a, av vz exclusiv
exclusiv, ~─â a [At: POTECA, F. 94/25 / V: (├«nv; nob) eschiziu[1], (├«nv) esc~, escluziv, ~ziv, ~─â / P: ex-clu~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exclusif] 1-2 a Care exclude (2-3). 3-4 a Care are posibilitatea de a exclude (2-3). 5-6 a Care apar╚Ťine unei singure persoane sau categorii de persoane. 7-8 a Care se refer─â la o singur─â persoan─â sau la o categorie de persoane. 9-10 a Propriu unei singure persoane sau unei categorii de persoane. 11-12 a Care se refer─â sau care se limiteaz─â la un singur lucru. 13 a Care este fixat asupra unui singur lucru. 14 a Care admite un singur punct de vedere, o singur─â orientare. 15 a (D. no╚Ťiuni abstracte) Care se exclud (6) unul pe altul. 16 av Cu eliminarea altor posibilit─â╚Ťi Si: exclusivamente (1). 17 av Numai (╚Öi numai) Si: exclusivamente (2). 18 av Mai ales Si: exclusivamente (3). 19 av ├Än afar─â de... Si: exclusivamente (4). 20 a (Rar) Extrem (28). corectat─â
excluziv, ~─â a, av vz exclusiv
EXCLUS├ŹV, -─é, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre no╚Ťiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ÔÖŽ Care se refer─â, se limiteaz─â la un singur lucru. Pasiune exclusiv─â pentru ╚Öah. 2. Adv. Cu excluderea oric─âror altor posibilit─â╚Ťi, except├ónd. ÔÖŽ Numai (╚Öi numai). ÔÖŽ ├Än afar─â de... P├ón─â la 1 aprilie exclusiv. ÔÇô Din fr. exclusif, lat. exclusivus.
EXCLUS├ŹV, -─é, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre no╚Ťiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ÔÖŽ Care se refer─â, se limiteaz─â la un singur lucru. Pasiune exclusiv─â pentru ╚Öah. 2. Adv. Cu excluderea oric─âror altor posibilit─â╚Ťi, except├ónd. ÔÖŽ Numai (╚Öi numai). ÔÖŽ ├Än afar─â de... P├ón─â la 1 aprilie exclusiv. ÔÇô Din fr. exclusif, lat. exclusivus.
EXCLUS├ŹV1 adv. Cu excluderea oric─âror altor posibilit─â╚Ťi; numai (╚Öi numai). Toate c├«te ├«mi spui... se reduc, exclusiv, la o simpl─â chestiune de con╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi de experien╚Ť─â personal─â. GALACTION, O. I 238. Scoaterea crea╚Ťiilor poetice exclusiv din ad├«ncimea ├«nchipuirii e v─ât─âm─âtoare. GHEREA, ST. CR. I 106. ÔÖŽ (├Än opozi╚Ťie cu inclusiv) ├Än afar─â de. Am citit p├«n─â la pagina 30 exclusiv. ├Änscrierile la examen se fac p├«n─â la 15 august exclusiv.
EXCLUS├ŹV2, -─é, exclusivi, -e, adj. (Despre no╚Ťiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. No╚Ťiuni cu sfere exclusive. Ôľş N-avea opinii exclusive, ci era cu lenevie sceptic. CAMIL PETRESCU, U. N. 26. ÔÖŽ Care se refer─â la un singur lucru, care este fixat asupra unui singur lucru. Pasiune exclusiv─â pentru pictur─â.
exclus├şv adj. m., pl. exclus├şvi; f. exclus├şv─â, pl. exclus├şve
exclus├şv adj. m., pl. exclus├şvi; f. sg. exclus├şv─â, pl. exclus├şve
EXCLUS├ŹV adv. 1. v. numai. 2. v. doar.
EXCLUS├ŹV, -─é adj. Care se exclude unul pe altul. ÔÖŽ Referitor la un singur lucru. // adv. Excluz├óndu-se orice alt─â posibilitate. ÔÖŽ ├Än afar─â de, except├ónd. [Pron. ecs-clu-, var. excluziv, -─â adj. / cf. fr. exclusif].
EXCLUZ├ŹV, -─é adj. v. exclusiv.
EXCLUS├ŹV, -─é I. adj. (despre no╚Ťiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva. ÔŚŐ referitor la un singur lucru. II. adv. cu excluderea altor posibilit─â╚Ťi, ├«n afar─â de. ÔŚŐ numai. (< fr. exclusif, lat. exclusivus)
EXCLUS├ŹV1 adv. 1) Excluz├ónd alte alternative; ├«n exclusivitate; numai. 2) rar ├Än afar─â de; cu excep╚Ťia; except├ónd. /<fr. exclusif, lat. exclusivus
EXCLUS├ŹV2 ~─â (~i, ~e) adj. 1) Care exclude orice ├«mp─âr╚Ťire; prev─âzut numai pentru o singur─â persoan─â. Privilegii ~e. 2) Care exclude tot ce este str─âin sau jenant. 3) (despre lucruri abstracte) Care exclude orice alternativ─â. /<fr. exclusif, lat. exclusivus
excluziv a. 1. care exclude, care are puterea de a exclude; 2. care apar╚Ťine propriu, f─âr─â ├«mp─ârt─â╚Öire: dreptul de vot e privilegiul excluziv al cet─â╚Ťenilor; 3. care nu admite ceeace contrariaz─â opiniunile, gustul: nu fi excluziv. ÔĽĹ adv. 1. numai ╚Öi numai: compus excluziv din copii; 2. necoprinz├ónd, ├«n afar─â de: dela Maiu p├ón─â la Octomvrie excluziv.
*excluz├şv, -─â adj. (mlat. exclusivus). Incompatibil cu alt-ceva: un drept excluziv al altu─şa. Care, pin privilegi┼ş, e al une─ş persoane or─ş societ─â╚Ť─ş: e o proprietate excluziv─â a sa. Care nu admite ce─şa ce e opus ideilor sau gustulu─ş lui: om excluziv. Adv. Numa─ş ╚Öi numa─ş: a te interesa excluziv de un lucru. P├«n─â la Septembre excluziv, p├«n─â la sf─âr╚Öitu lu─ş A┼şgust.
EXCLUSIV adv. 1. doar, numai. (~ at├«ta pot spune.) 2. doar, numai, singur. (~ el m-a ├«n╚Ťeles.)

Exclusiv dex online | sinonim

Exclusiv definitie

Intrare: exclusiv
exclusiv adjectiv
eschiziu
esclusiv
escluziv
excluziv