EXCLUSÍV1 adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități; numai (și numai). Toate cîte îmi spui... se reduc, exclusiv, la o simplă chestiune de conștiință și de experiență personală. GALACTION, O. I 238. Scoaterea creațiilor poetice exclusiv din adîncimea închipuirii e vătămătoare. GHEREA, ST. CR. I 106. ♦ (În opoziție cu inclusiv) În afară de. Am citit pînă la pagina 30 exclusiv. Înscrierile la examen se fac pînă la 15 august exclusiv.