Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru excepționare

escepționa v vz excepționa
excepționa vt [At: F (1877), 303 / V: (înv) esc~ / P: ex-cep~ / Pzi: ~nez / E: excepțiune] (Rar) A excepta (1).
excepționare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: excepționa] (Nob) Exceptare (1).
excepționat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: excepționa] (Nob) Excepționare.
excepționat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: excepționa] Exceptat (1).
excepționá vb., ind. prez. 3 sg. excepționeáză
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].

excepționare definitie

excepționare dex

Intrare: excepționa
excepționa verb grupa I conjugarea a II-a
escepționa
Intrare: excepționat
excepționat participiu
excepționare infinitiv lung