excepționare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: excepționa] (Nob) Exceptare (1).

excepționat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: excepționa] (Nob) Excepționare.

excepționat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: excepționa] Exceptat (1).

excepționá vb., ind. prez. 3 sg. excepționeáză

EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].