evada [At: CALENDARIU (1794), 36/13 / Pzi: ~dez / E: fr évader] 1 vi (D. prizonieri, deținuți etc.) A fugi dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. 2 vi A se elibera dintr-o situație de captivitate. 3 vt (Înv; fig; c. i. un obstacol) A trece peste... 4 vi A pleca (în mod discret) de undeva pentru a scăpa dintr-o situație stânjenitoare sau dintr-un anumit mediu. 5 vi (Fig; urmat de determinări introduse prin pp „din”) A scăpa dintr-o dificultate de ordin moral. 6 vi (Fig; urmat de determinări introduse prin pp „din”) A se sustrage unei influențe. 7 vi (Spt) A se detașa dintr-un grup de sportivi angajați într-o întrecere.

evadat, ~ă smf, a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ați, ~e / E: evada] 1-2 (Persoană) care fuge pe ascuns dintr-o închisoare, lagăr etc. pentru a scăpa de detenție sau captivitate.

EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază. Au evadat ocnașii, mă! striga Florescu. SADOVEANU, O. VI 313. ♦ (Familiar) A fugi, a scăpa. Radu, nervos, stînjenit, dezgustat, vroind să evadeze chiar în clipa asta. CAMIL PETRESCU, T. II 91.

EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. Care a fugit din închisoare sau de sub pază. Deținut evadat. ◊ Fig. Mă simțeam evadat din mine însumi, căzut ca pe un povîrniș prăpăstios. CAMIL PETRESCU, U. N. 13. ◊ (Substantivat) Evadații au fost prinși.

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadá vb., ind. prez. 1 sg. evadéz, 3 sg. și pl. evadeáză

EVADÁ vb. a fugi, a scăpa. (A ~ din lagăr.)

EVADÁT s. fugit. (Un ~ din închisoare.)

EVADÁ vb. I. intr. A fugi, a scăpa dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. ♦ (Fam.) A fugi, a scăpa. [Cf. fr. évader, lat. evadere – a scăpa].

EVADÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a fugit dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. [< evada].

EVADÁ vb. intr. 1. a fugi, a scăpa dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. 2. (fam.) a fugi, a scăpa. (< fr. évader, lat. evadere)

EVADÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a fugit din închisoare sau de sub pază. (< evada)

A EVADÁ ~éz intranz. (despre deținuți) A scăpa prin fugă (și pe ascuns); a fugi. /<fr. évader, lat. evadere

evadà v. a scăpa pe furiș.

*evadéz v. intr. (fr. evader, lat. evádere). Scap pe furiș din închisoare.

EVADA vb. a fugi, a scăpa. (A ~ din lagăr.)

EVADAT s. fugit. (Un ~ din închisoare.)

A EVADA a da cu sasu’, a decola, a emigra, a o tăia.