Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru eretic─â

ER├ëTIC, -─é, eretici, -ce, s. m. ╚Öi f. (Adesea adjectival) Adept, sus╚Ťin─âtor, propov─âduitor al unei erezii. ÔÇô Din sl. eretik┼ş.
ER├ëTIC, -─é, eretici, -ce, s. m. ╚Öi f. (Adesea adjectival) Adept, sus╚Ťin─âtor, propov─âduitor al unei erezii. ÔÇô Din sl. eretik┼ş.
ER├ëTIC, -─é, eretici, -e, s. m. ╚Öi f. Adept, sus╚Ťin─âtor, propov─âduitor al unei erezii. ÔŚŐ (Adjectival) Doctrin─â eretic─â.
er├ętic s. m., pl. er├ętici
er├ętic─â s. f., g.-d. art. er├ęticei; pl. er├ętice
er├ętic s. m., pl. er├ętici
er├ętic─â s. f., g.-d. art. er├ęticei; pl. er├ętice
ERÉTIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. și reg.) spurcat.
ER├ëTIC, -─é adj. Referitor la o erezie, cu caracter de erezie. // s.m. ╚Öi f. Adept, propov─âduitor al unei erezii. [Cf. fr. h├ęr├ętique, it. eretico, gr. hairetikos].
ER├ëTIC1 ~c─â (~ci, ~ce) Care propov─âduie╚Öte sau sus╚Ťine o erezie. /<fr. h├ęr├ętique, lat. haeretikos
ER├ëTIC2 ~c─â (~ci, ~ce) m. ╚Öi f. Adept al unei erezii. /<fr. h├ęr├ętique, lat. haeretikos
eretic a. ce ╚Ťine de erezie: propozi╚Ťiune eretic─â. ÔĽĹ m. cel ce profeseaz─â o erezie.
*er├ętic, -─â adj. (vgr. ß┐żairetik├│s). Eterodox, de erezie: g├«ndire eretic─â. Subst. Adept al une─ş erezi─ş. Eret├şc ╚Öi irit├şc s. (vsl. ─şeretik┼ş, rus. eret├şk, dup─â ngr. Cp. cu singlit├şc). Pop. Er├ętic, neleg─şuit. V. proclet.
ERETIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgîn, (înv. și reg.) spurcat.

Eretic─â dex online | sinonim

Eretic─â definitie

Intrare: eretic─â
eretic─â substantiv feminin
Intrare: eretic─â (subst.)
eretic─â subst. substantiv feminin