emacia vr [At: DN3 / Pzi: ~iez / E: fr émacier] (Frm) A slăbi foarte tare Si: (pop) a se descărna.

emaciere sf [At: DER / Pl: ~ri / E: emacia] (Med) Slăbire exagerată care apare spre sfârșitul bolilor de lungă durată Si: cașexie, (rar) emaciație.

EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare în faza finală a bolilor cronice; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier.

EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare spre sfârșitul bolilor de lungă durată; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier.

!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză

emaciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri

emaciá vb., ind. prez. 1 sg. emaciéz, 3 sg. și pl. emaciáză

emaciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri

EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare].

EMACIÉRE s.f. Faptul de a se emacia; emaciație. [Pron. -ci-e-. / < emacia].

EMACIÁ vb. refl. a slăbi peste măsură; a se descărna. (< fr. émacier, it. emacia)

EMACIÉRE ~i f. Slăbire foarte tare care apare, de obicei, după o boală îndelungată. /<fr. émacier, lat. emacescere