emaciere sf [At: DER / Pl: ~ri / E: emacia] (Med) Slăbire exagerată care apare spre sfârșitul bolilor de lungă durată Si: cașexie, (rar) emaciație.

EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare în faza finală a bolilor cronice; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier.

EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare spre sfârșitul bolilor de lungă durată; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier.

emaciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri

emaciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri

EMACIÉRE s.f. Faptul de a se emacia; emaciație. [Pron. -ci-e-. / < emacia].

EMACIÉRE ~i f. Slăbire foarte tare care apare, de obicei, după o boală îndelungată. /<fr. émacier, lat. emacescere