Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru elice

elic─â sf vz elice1
elice1 sf [At: NEGULICI / V: (rar) he~, (├«nv) ~ciu, elis sn, elis─â, (├«vr) ~c─â / A ╚Öi: (├«vr) el~ / Pl: ~ / E: fr h├ęlice, lat helix, -icis] 1 (Gms) Linie curb─â care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2 Organ de ma╚Öin─â rotativ, format din dou─â sau mai multe pale fixate pe un butuc, folosit la propulsia avioanelor ╚Öi a navelor, la deplasarea unui fluid etc.
elice2 sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ / E: fr h├ęlix] (Atm; rar) Parte extern─â ╚Öi periferic─â a pavilionului urechii.
EL├ŹCE, elice, s. f. 1. Organ de ma╚Öin─â (av├ónd forma unor aripi sau a unor lope╚Ťi fixate pe un ax rotativ) care serve╚Öte la punerea ├«n mi╚Öcare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curb─â care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. ÔÇô Din fr. h├ęlice, lat. helix, -icis.[1]
HÉLICE s. f. v. elice.[1]
EL├ŹCE, elice, s. f. 1. Organ de ma╚Öin─â (av├ónd forma unor aripi sau a unor lope╚Ťi fixate pe un ax rotativ) care serve╚Öte la punerea ├«n mi╚Öcare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curb─â care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: hel├şce s. f.] ÔÇô Din fr. h├ęlice, lat. helix, -icis.
HEL├ŹCE s. f. V. elice.
EL├ŹCE, elice, s. f. 1. Organ de ma╚Öin─â av├«nd forma unor aripi sau a unor lope╚Ťi fixate pe un ax rotativ ╚Öi care serve╚Öte la punerea ├«n mi╚Öcare a unui avion, a unei nave sau a fluidului ├«n care se rote╚Öte. 2. (Geom.) Linie curb─â care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. ÔÇô Variante: (fran╚Ťuzism ├«nvechit) el├şs─â (GHICA, S. 400), (rar) hel├şce (BART, S. M. 36) s. f.
HEL├ŹCE s. f. v. elice.
el├şce s. f., art. el├şcea, g.-d. art. el├şcei; pl. el├şce, art. el├şcele
el├şce s. f., art. el├şcea, g.-d. art. el├şcei; pl. el├şce, art. el├şcele
EL├ŹCE s.f. 1. Curb─â care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. Organ rotitor format din dou─â sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune ├«n mi╚Öcare un avion, un vapor etc. [Pl. invar., var. helice s.f. / < fr. h├ęlice, it. elice, cf. gr. helix ÔÇô spiral─â].
HEL├ŹCE s.f. v. elice.
EL├ŹCE s. f. 1. curb─â care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. organ rotitor din dou─â sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune ├«n mi╚Öcare un avion, un vapor etc. (< fr. h├ęlice)
EL├ŹCE f. 1) Organ de ma╚Öin─â rotitor, format din dou─â sau mai multe pale dispuse simetric pe un butuc. ~ de avion. ~ de vapor. 2) Curb─â ├«n spa╚Ťiu ├«n form─â de ╚Öurub. [G.-D. elicei] /<fr. h├ęlice, lat. helix, ~icis
elice f. 1. linie curbă în formă de șurub; 2. Anat. partea externă a urechii; 3. aparat pus îndărătul unui vapor sau aeroplan spre a-l face să înainteze.
*el├şce ╚Öi (ma─ş bine) ├ęlice f. (vgr. ß┐ż├ęlix, d. el├şsso, ├«nv├«rtesc; lat. helix, h├ęlicis; fr. h├ęlice). Geom. Spiral─â, linie tras─â ca un ╚Öurub ├«n prejuru unu─ş cilindru. ╚śt. nat. Melc. Partea extern─â a urechi─ş. Mec. Un fel de roat─â cu arip─ş sucite (ca la moara de v├«nt) care, ├«nv├«rtindu-se ├«n ap─â, mi╚Öc─â vaporu sa┼ş, ├«n aer, aeroplanu. (V. probel─â ╚Öi zbat 1). Inventatoru elici─ş poate fi considerat Leonardo da Vinci (1452-1519), care a descris-o. La 1803, Francezu Dallery din Amiens (1754-1835) ╚Ö─ş-a brevetat inven╚Ťiunea elici─ş. La 1813, Cehu Iosif Ressel, n─âscut la Chrudim, ├«n Bohemia (1793-1857), invent─â ╚Öi el elicea, la 1826 ap─âru prima probel─â la Triest, ─şar la 1 Oct. 1827 ├«╚Ö─ş brevet─â ╚Öi el inven╚Ťiunea. Cam tot pe atunc─ş o invent─â ╚Öi Germanu Reiss, ─şar la 1840 Englezu Cummerow sosi la Triest cu probela lu─ş. ÔÇô Academia de ╚śtiin╚Ťe din Paris, la 17 Martie 1845, proclam─â prioritatea inven╚Ťiuni─ş lu─ş Dallery ├«n aintea lu─ş Sauvage, care a readus inven╚Ťiunea f─âr─â s─â ╚Ötie de inven╚Ťiunea lu─ş Dallery ╚Öi a murit nebun de ├«ntristare c─â nu i sÔÇÖa recunoscut meritu.
*h├ęlice, V. elice.
Helice 1. Una dintre nimfele care l-au crescut pe Zeus. Ca s─â o fereasc─â de r─âzbunarea lui Cronus, care voia s-o pedepseasc─â pentru c─â l-a ocrotit pe Zeus, acesta din urm─â a transformat-o pe Helice ├«ntr-o constela╚Ťie, numit─â Ursa Mare. 2. Fiica lui Selinus ╚Öi so╚Ťia lui Ion (v. ╚Öi Ion).
ELICE component─â a sistemului motopropulsor format─â din dou─â sau mai multe pale (v.) confec╚Ťionate din lemn, material plastic sau metal u╚Öor, profilate aerodinamic ╚Öi prinse ├«ntr-un butuc ╚Öi antrenate de motor ├«n mi╚Öcare de rota╚Ťie pentru a produce o for╚Ť─â de trac╚Ťiune sau ├«mpingere asupra aeronavei pe care este montat sistemul. Se disting c├óteva tipuri de elice: elice cu pas variabil, are posibilitatea de a modifica unghiul de dispunere al palelor fa╚Ť─â de axa de rota╚Ťie ├«n func╚Ťie de regimul de zbor (viteza de deplasare ╚Öi tura╚Ťia motorului) ├«n scopul realiz─ârii unui cuplu motor pozitiv; elice propulsiv─â este montat─â ├«n spatele motorului; elice ├«ntubat─â, este montat─â ├«ntr-un carenaj profilat ├«n scopul ob╚Ťinerii unui surplus de for╚Ť─â tractiv─â; elice bipal─â, (tripl─â, cvadripal─â); elice coaxiale, elice ├«n pas drapel, calarea elicei (v.) ├«n mod inten╚Ťionat a unui rotor scos din func╚Ťie pentru a nu intra ├«n fenomenul de autorota╚Ťie (v.) ╚Öi de a fr├óna astfel aeronava prin producerea unui consum mare de putere aerodinamic─â. Elicea ├«n pas drapel este utilizat─â ╚Öi ├«n cadrul demonstra╚Ťiilor aeriene.
a face elice expr. (d. b─ârba╚Ťi) a schimba de mai multe ori pozi╚Ťia partenerei ├«n timpul actului sexual.
elice, elice s. f. limb─â.

Elice dex online | sinonim

Elice definitie

Intrare: elice
elice substantiv feminin
helice
elic─â