eliberat definitie

2 intrări

20 definiții pentru eliberat

elibera [At: CODRESCU, C. I, IV/19 / Pzi: ~rez / E: lat eliberare] 1-6 vtrp (C.i. persoane, colectivități umane) A înlătura oprimarea națională, politică, socială Si: a descătușa, a dezrobi, a emancipa. 7-10 vtrp (C. indică țări, teritorii, orașe etc.) A scăpa de ocupație militară sau de sub dominație străină. 11-12 vtrp (D. militari) A se lăsa la vatră. 13-14 vtrp (C.i. acte, documente justificative etc.) A da cuiva (la cerere). 15-16 vtrp (C.i. mărfuri) A preda contra unui bon (de plată). 17-18 vtr A (se) degaja dintr-o strânsoare. 19-20 vtr A (se) debarasa de un obiect care jenează. 21 vr (Fig) A se destinde. 22-23 vtrp (Rar) A da la iveală. 24-25 vtrp (C.i. terenuri, încăperi etc.) A (se) evacua. 26-27 vtr (C.i. substanțe) A elimina, a degaja. 28 vr (Chm; d. atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 29 vt (C.i. persoane, urmat de determinări ca „din post”, „din funcție”) A scoate.
eliberat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: elibera] 1 (D. persoane, colectivități umane) Pus în stare de libertate. 2-4 Care a ieșit de sub oprimare națională, politică, socială. 5-6 (D. țări, teritorii, orașe etc.) Care a scăpat de sub ocupație militară sau de sub dominație străină. 7 (D. militari) Lăsat la vatră. 8 (D. acte, documente justificative etc.) Dat la cerere. 9 (D. mărfuri) Predat contra unui bon (de plată). 10 Degajat dintr-o strâmtoare. 11 Debarasat de un obiect jenant. 12 (Fig) Destins. 13 (D. încăperi, terenuri etc.) Evacuat. 14 (D. substanțe) Eliminat. 15 (D. atomi) Care a trecut în stare liberă. 16 (D. o persoană) Scos din funcție.
eliberat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: elibera] 1-14 Eliberare (1-16).
ELIBERÁ, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat. ♦ Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 2. A scoate dintr-o funcție. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfă. 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.
ELIBERÁ, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat. ♦ Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 2. A scoate dintr-o funcție. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfă. 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.
ELIBERÁ, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate (cuiva), a pune în stare de libertate, a înlătura oprimarea, subjugarea suferită de cineva; a dezrobi, a descătușa. Eliberînd Romînia, Armata Sovietică a dărîmat zidurile închisorii în care regimul burghezo-moșieresc și imperialismul străin țineau înlănțuit poporul romîn. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 517. Opera de industrializare socialistă și de transformare socialistă a agriculturii eliberează pe omul muncitor de nesiguranța în fața zilei de mîine, de șomaj, mizerie, foamete. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2382. ♦ Refl. (Despre militari, ieșit din uz) A fi lăsat la vatră. Sfîrșise cei șapte ani de armată și se eliberase. CAMIL PETRESCU, O. II 99. ♦ Refl. (Chim.; despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămînînd în stare liberă. 2. A desărcina dintr-o funcție. A fost eliberat din postul de director. 3. (Despre instituții, autorități) A da cuiva, la cerere, un act, o hîrtie oficială. Sfaturile populare eliberează cetățenilor diferite acte de stare civilă. ♦ (În magazine) A preda marfa contra bonului care atestă plata. 4. (Cu privire la o încăpere, un teren etc.) A face liber, a goli, a evacua. Localul a fost eliberat la timp. ▭ Recoltarea grabnică a culturilor de toamnă este cerută și de nevoia de a elibera ogoarele pentru efectuarea însămînțărilor de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2776. Mîine vă eliberăm biroul... Vi-l amenajați cum credeți. V. ROM. martie 1954, 43.
eliberá (a ~) vb., ind. prez. 3 elibereáză
eliberá vb., ind. prez. 1 sg. eliberéz, 3 sg. și pl. elibereáză
ELIBERÁ vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. v. dezrobi. 3. v. ieși. 4. v. libera. 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. desărcina. 8. v. debloca. 9. v. evacua.
ELIBERÁT adj. dezrobit.
A elibera ≠ a angaja, a aresta, a aservi, a cotropi, a cuceri, a înrobi, a robi, a subjuga, a supune
ELIBERÁ vb. I. I. tr. 1. A pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lăsa la vatră un contingent, un ostaș. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfă etc.). II. refl. A se libera din armată, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].
ELIBERÁ vb. I. tr. 1. a pune în libertate; a dezrobi; a libera. ◊ (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș. ◊ a scoate din funcție; a desărcina. 2. a emite (un act, o marfă etc.). 3. a evacua, a degaja (o cameră, un teren). II. refl. 1. a se libera din armată. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. (< lat. eliberare)
eliberá (eliberéz, eliberát), vb. – A elibera, a pune în libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). – Der. eliberator, adj.
A ELIBERÁ ~éz tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afară (dintr-o funcție sau dintr-un post) ca fiind necorespunzător; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări. ~ unei persoane un act. 4) (marfă) A preda în urma achitării unei facturi. 5) (încăperi, terenuri) A lăsa liber. ~ camera. 6) (deținuți) A pune la libertate. 7) (persoane) A face să fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de încordare; a lăsa să fie liber; a slăbi. ~ un mecanism /<lat. eliberare
A SE ELIBERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a dobândi libertate. 2) A căpăta timp liber; a avea răgaz. 3) A reuși să se izbăvească de ceva jenant. ~ de tutelă. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armată. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o moleculă, rămânând în stare liberă. /<lat. eliberare
eliberà v. a remite, a preda: a elibera un certificat.
*eliberéz v. tr. (lat. elíbero, -áre). Liberez, daŭ drumu: a elibera un soldat din serviciŭ. Emit: a elibera un certificat.
ELIBERA vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. a (se) dezrobi, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) mîntui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătușa. (I-a ~ pe țăranii dependenți.) 3. a ieși, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din închisoare.) 4. a (se) libera, a scăpa, (înv. și pop.) a (se) slobozi. (Te-ai ~ din armată?) 5. a se desprinde, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din strînsoare.) 6. a degaja, a desface, a libera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (L-a ~ din funii) 7. a desărcina, a descăuna, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o funcție.) 8. a debloca, a degaja. (A ~ un drum înzăpezit.) 9. a evacua, a goli, a libera. (A ~ o locuință.)
ELIBERAT adj. dezrobit, (înv. și pop.) mîntuit. (Un popor ~.)

eliberat dex

Intrare: elibera
elibera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: eliberat
eliberat adjectiv