elenizare definitie

2 intrări

8 definiții pentru elenizare

eleniza vtf vr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~zez / E: fr helléniser] 1-2 (Rar) A face să capete (sau a căpăta) trăsături specifice elenilor (1) Si: (înv) elini, (îvr) elinizi. 3-4 A face să capete (sau a căpăta) caracter elen (4) Si: (Îvr) elinizi. 5-6 A da (sau a căpăta) o formă specifică sistemului limbii elene. corectată
elenizare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~zări / E: eleniza] 1 Dobândire de trăsături specifice elenilor (1) Si: (nob) elenizat1, (rar) elenizire. 2 Dobândire de caracter elen (4) Si: (nob) elenizat1, (rar) elenizi. 3 Dobândire a unei forme specifice sistemului limbii elene Si: (nob) elenizat1, elenizit.
elenizá vb. ind. prez. 1 sg. elenizéz, 3 sg. și pl. elenizeáză
elenizáre s. f., g.-d. art. elenizării
ELENIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A da un caracter elenic. [< fr. helléniser].
ELENIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a eleniza și rezultatul ei. [< eleniza.]
ELENIZÁ vb. tr. a da un caracter elenic. (< fr. helléniser)
ELENIZÁRE (după fr. hellénisation) s. f. Proces început în timpul lui Alexandru cel Mare, prin care limba și cultura elenă au fost propagate în afara Greciei, în special, la popoarele orientale.

elenizare dex

Intrare: eleniza
eleniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: elenizare
elenizare substantiv feminin