egumenire definitie

2 intrări

9 definiții pentru egumenire

egumení [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 131 / V: (înv) ig- / Pzi: ~nésc / E: egumen] 1-2 vti (Rar) A executa funcția de egumen.
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A îndeplini funcția de egumen, a conduce o mănăstire. La Snagov... el egumenise ani îndelungi. ODOBESCU, S. A. 300.
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. egumeneáscă
EGUMENÍ vb. (BIS.) a stăreți.
egumenì v. a se face egumen.
EGUMENI vb. (BIS.) a stăreți.

egumenire dex

Intrare: egumeni
egumeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: egumenire
egumenire infinitiv lung