Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru egumenire

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.
egumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. egumeneáscă
EGUMENÍ vb. (BIS.) a stăreți.

Egumenire dex online | sinonim

Egumenire definitie

Intrare: egumenire
egumenire infinitiv lung