efemerizá vtr [At: RALEA, ap. BUL. FIL. II, 224 / Pzi: ~zéz / E: efemer + -iza] (Liv) 1-2 A face să devină sau a deveni efemer.

efemerizáre sf [At: DEX / Pl: ~zắri / E: efemeriza] (Liv) 1 Dobândire a unui caracter efemer. 2 Imprimare a unui caracter efemer.

EFEMERIZÁ, efemerizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni efemer. – Efemer + suf. -iza.

EFEMERIZÁRE, efemerizări, s. f. (Livr.) Faptul de a (se) efemeriza. – V. efemeriza.

EFEMERIZÁ, efemerizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni efemer. – Efemer + suf. -iza.

EFEMERIZÁRE, efemerizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) efemeriza. – V. efemeriza.

efemerizá vb., ind. prez. 1 sg. efemerizéz, 3 sg. și pl. efemerizeáză

efemerizáre s. f., pl. efemerizări

EFEMERIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni efemer. (< efemer + -iza)

A EFEMERIZÁ ~éz tranz. A face să se efemerizeze. /efemer + suf. ~iza

A SE EFEMERIZÁ mă ~éz intranz. A deveni efemer. /efemer + suf. ~iza

efemerizáre s. f. Perimare, învechire rapidă ◊ „Astăzi, actualizarea pe care o presupun mass-media tinde să creeze un fenomen de efemerizare pe care nu trebuie să-l considerăm după nume, fenomen pur negativ.” R.lit. 14 VI 73 p. 29 (din efemer)