efemerizá vtr [At: RALEA, ap. BUL. FIL. II, 224 / Pzi: ~zéz / E: efemer + -iza] (Liv) 1-2 A face să devină sau a deveni efemer.

EFEMERIZÁ, efemerizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni efemer. – Efemer + suf. -iza.

EFEMERIZÁ, efemerizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni efemer. – Efemer + suf. -iza.

efemerizá vb., ind. prez. 1 sg. efemerizéz, 3 sg. și pl. efemerizeáză

EFEMERIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni efemer. (< efemer + -iza)

A EFEMERIZÁ ~éz tranz. A face să se efemerizeze. /efemer + suf. ~iza

A SE EFEMERIZÁ mă ~éz intranz. A deveni efemer. /efemer + suf. ~iza