Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru duplicitar

duplicit├ír, ~─â a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: cf duplicitate] 1 Care se prezint─â sub o aparen╚Ť─â fals─â. 2 Ipocrit. modificat─â
DUPLICIT├üR, -─é, duplicitari, -e, adj. F─â╚Ťarnic, ipocrit. ÔÇô Din duplicitate.
DUPLICIT├üR, -─é, duplicitari, -e, adj. F─â╚Ťarnic, ipocrit. ÔÇô Din duplicitate.
duplicitár (du-pli-) adj. m., pl. duplicitári; f. duplicitáră, pl. duplicitáre
duplicitár adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitári; f. sg. duplicitáră, pl. duplicitáre
DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.
Duplicitar Ôëá nepref─âcut, franc, sincer
DUPLICIT├üR, ÔÇô ─é adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].
DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)
DUPLICIT├üR ~─â (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; f─â╚Ťarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate
DUPLICITAR adj. fals, fariseic, f─â╚Ťarnic, ipocrit, mincinos, perfid, pref─âcut, ╚Öiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (├«nv.) f─â╚Ť─ârit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestri╚Ť, (├«nv. fig.) calp, zugr─âvit. (Atitudine ~.)

Duplicitar dex online | sinonim

Duplicitar definitie

Intrare: duplicitar
duplicitar adjectiv
  • silabisire: -pli-