duplicitar definitie

11 definiții pentru duplicitar

duplicitár, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: cf duplicitate] 1 Care se prezintă sub o aparență falsă. 2 Ipocrit. modificată
DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.
DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.
duplicitár (du-pli-) adj. m., pl. duplicitári; f. duplicitáră, pl. duplicitáre
duplicitár adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitári; f. sg. duplicitáră, pl. duplicitáre
DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.
Duplicitar ≠ neprefăcut, franc, sincer
DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].
DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)
DUPLICITÁR ~ă (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; fățarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate
DUPLICITAR adj. fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)

duplicitar dex

Intrare: duplicitar
duplicitar adjectiv
  • silabisire: -pli-