dulău definitie

21 definiții pentru dulău

dulắu2 sm [At: VICIU, S. GL. / Pl: ~ắi / E: nct] (Reg) Dovleac.
dulắu1 sm [At: PRAV. 64 / Pl: ~ắi / E: pn dolow] 1 Câine mare (și lățos) Si: (îvr) zăvod. 2 (Fig) Calificativ injurios pentru un om bătrân lipsit de educație (și de cultură), cu deprinderi grosolane. 3 (Pop) Constelație boreală din care face parte și Sirus Si: câinele-mare.
dulắu3 sn [At: CHEST. IV, 16/62 / V: ~léu / Pl: ? / E: mg dülö] (Reg) 1 Drum de țară situat mai jos decât terenurile care îl mărginesc. 2 Țarină. 3 Făgăraș. 4 (Buc) Mămăligă cu brânză.
dulén sn vz dulău3
DULẮU, dulăi, s. m. Câine mare (și lățos); zăvod. – Din pol. dolow.
DULẮU, dulăi, s. m. Câine mare (și lățos); zăvod. – Din pol. dolow.
DULẮU, dulăi, s. m. Cîine mare și lățos (mai ales de la stînă); zăvod. Dulăi mari cît mînjii se întîlneau bot în bot prin întunerec. CAMILAR, T. 6. După zaplaz, hămăiau dulăi ciobănești. SADOVEANU, Z. C. 115. Pînă-n ziuă urlă dulăii de la stînă. ALECSANDRI, P. III 299. Așa buciumă ciobanii Cînd își prăpădesc cîrlanii Și s-adune dulăi Pe la toate tîrlele. SEVASTOS, C. 293.
dulắu s. m., art. dulắul; pl. dulắi, art. dulắii
dulău s. m., art. dulăul; pl. dulăi, art. dulăii
DULĂU s. (ZOOL.) zăvod, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. și Bucov.) zăblău. (Un ~ pentru păzit curtea.)
DULĂUL s. art. v. câinele-mare.
OCHIUL-DULĂULUI s. v. luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.
Dulău ≠ cotei
dulắu (dulắi), s. m.1. (Înv.) Cîine de vînătoare, copoi. – 2. Cîine de pază (Canis pecuarius). Probabil pol. dołow, din sl. loviti „a vîna” (Cihac, II, 104). După Șeineanu, Rom., XXX, 549, din mag. dullő, soluție care pare dificilă sub aspect fonetic. – Der. dolcă, s. f. (cățea de pază), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, îl considera de origine dacică.
DULẮU ~i m. Câine mare; zăvod. [Sil. du-lau] /<pol. dolaw
dulău m. 1. câine mare ciobănesc: dulău de stână AL.; 2. fig. bădăran. [Pol. DOLOW].
dulắŭ m. (pol. dolów, sfîrșit de vînătoare, un fel de cîne de vînat, d. vsl. loviti, a vîna. V. lovesc). Vechĭ. Cîne de vînat. Azĭ. Zăvod, cîne foarte mare. V. cîne.
DULĂU s. (ZOOL.) zăvod, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. și Bucov.) zăblău. (Un ~ pentru păzit curtea.)
dulăul s. art. v. CÎINELE-MARE.
ochiul-dulăului s. v. LUCEAFĂRUL DE. ZIUĂ. LUCEAFĂRUL DIN ZORI. SIRIUS.
OCHIUL DULĂULUI, numele popular al stelei Sirius din constelația Câinele Mare.

dulău dex

Intrare: dulău
dulău substantiv masculin
dulen
Intrare: ochiul-dulăului
ochiul-dulăului (numai) singular substantiv masculin articulat