Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru dragor

dragór [At: LTR2 / Pl: ~i sm, ~oáre sn / E: fr dragueur] 1 sm Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2 sn Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor (acustice, magnetice sau mecanice) depuse într-o anumită regiune a mării sau a unui fluviu.
DRAG├ôR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevreaz─â comenzile unei drage (1). 2. S. n. Nav─â de lupt─â special amenajat─â pentru ├«ndep─ârtarea minelor marine. ÔÇô Din fr. dragueur.
DRAG├ôR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevreaz─â comenzile unei drage (1). 2. S. n. Nav─â de lupt─â special amenajat─â pentru ├«ndep─ârtarea minelor marine. ÔÇô Din fr. dragueur.
DRAGÓR1, dragori, s. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage.
DRAG├ôR2, dragoare, s. n. Nav─â de lupt─â ├«ntrebuin╚Ťat─â pentru ├«ndep─ârtarea minelor din zonele (maritime sau fluviale) minate.
drag├│r1 (persoan─â) s. m., pl. drag├│ri
dragór2 (navă) s. n., pl. dragoáre
drag├│r (persoan─â) s. m., pl. drag├│ri
dragór (navă) s. n., pl. dragoáre
DRAGÓR s.m. Muncitor care conduce o dragă. [Cf. fr. dragueur].
DRAGÓR s.n. 1. Navă mică de luptă folosită la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [Pl. -oare. / cf. fr. dragueur].
DRAGÓR I. s. m. muncitor care conduce o dragă. II. s. n. navă militară cu pescaj redus sau (hidro)avion special pentru dragarea minelor marine magnetice. (< fr. dragueur)
DRAGÓR1 ~i m. Mecanic pe o dragă. /<fr. dragueur
DRAGÓR2 ~oáre n. Navă maritimă înzestrată cu o dragă pentru deminarea căilor navigabile. /<fr. dragueur
dragór s. n. 1974 (mar.) Navă specializată în căutarea și ridicarea minelor submarine v. portelicopter (din fr. dragueur; DTP, LTR; DEX, DN3)

Dragor dex online | sinonim

Dragor definitie

Intrare: dragor (persoan─â; -i)
dragor persoan─â; -i substantiv masculin
Intrare: dragor (nav─â; -oare)
dragor nav─â; -oare substantiv neutru