dragór [At: LTR² / Pl: ~i sm, ~oáre sn / E: fr dragueur] 1 sm Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2 sn Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor (acustice, magnetice sau mecanice) depuse într-o anumită regiune a mării sau a unui fluviu.

DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur.

DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur.

DRAGÓR¹, dragori, s. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage.

dragór¹ (persoană) s. m., pl. dragóri

dragór² (navă) s. n., pl. dragoáre

dragór (persoană) s. m., pl. dragóri

DRAGÓR s.m. Muncitor care conduce o dragă. [Cf. fr. dragueur].

DRAGÓR I. s. m. muncitor care conduce o dragă. II. s. n. navă militară cu pescaj redus sau (hidro)avion special pentru dragarea minelor marine magnetice. (< fr. dragueur)

DRAGÓR¹ ~i m. Mecanic pe o dragă. /<fr. dragueur

dragór s. n. 1974 (mar.) Navă specializată în căutarea și ridicarea minelor submarine v. portelicopter (din fr. dragueur; DTP, LTR; DEX, DN3)