Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru dornic

dórnic, ~ă [At: GORUN, F. 24 / Pl: ~ici, ~ice / E: dori + -nic] 1 a Care dorește ceva foarte mult. 2 sm (Reg) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).
D├ôRNIC, -─é, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, ner─âbd─âtor s─â fac─â, s─â ob╚Ťin─â ceva. 2. S. m. Plant─â erbacee cu frunzele lungi ╚Öi ├«nguste ╚Öi cu flori mici, albe (Falcaria sioides). ÔÇô Dor + suf. -nic.
D├ôRNIC, -─é, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, ner─âbd─âtor s─â fac─â, s─â ob╚Ťin─â ceva. 2. S. m. Plant─â erbacee cu frunzele lungi ╚Öi ├«nguste ╚Öi cu flori mici, albe (Falcaria sioides). ÔÇô Dor + suf. -nic.
D├ôRNIC, -─é, dornici, -e, adj. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Plin de dor; doritor. Caii albi au zv├«cnit nervos din loc, dornici de duc─â. SAHIA, N. 59. Eram... dornic de evadare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. 87. ÔŚŐ Fig. Oltul e el ├«nsu╚Öi prea dornic de aventur─â, pentru a nu porni... ├«n alt─â parte dec├«t acolo, ├«ncotro s-ar fi cuvenit. BOGZA, C. O. 105.
d├│rnic1 adj. m., pl. d├│rnici; f. d├│rnic─â, pl. d├│rnice
d├│rnic2 s. m., pl. d├│rnici
d├│rnic adj. m., s. m., pl. d├│rnici; f. sg. d├│rnic─â, pl. d├│rnice
DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)
D├ôRNIC ~c─â (~ci, ~ce) Care dore╚Öte; care manifest─â o dorin╚Ť─â; doritor. /dor + suf. ~nic
dornic a. plin de dor.
d├│rnic, -─â adj. (dor cu sufixu slav -nic). Rar. Doritor. Plin de dor.
DORNIC adj., s. 1. adj., s. amator, doritor, iubitor, pofticios, r├«vnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poft─âre╚Ť, poftos, pohtaci, (├«nv.) libovnic, r├«vnaci. (~ de petreceri.) 2. adj. ahtiat, avid, dorit, jinduit, jinduitor, r├«vnitor, (fig.) ├«nfometat, ├«nsetat, lacom, setos. (~ de senza╚Ťii tari.) 3. adj. doritor, ner─âbd─âtor. (~ s─â plece.)

Dornic dex online | sinonim

Dornic definitie

Intrare: dornic (adj.)
dornic adjectiv
Intrare: dornic (s.m.)
dornic substantiv masculin