Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru dojenitor

dojenitor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (├«nv) ~j─ân~, ~riu / Pl: ~i, ~o├íre / E: dojeni + -tor] 1-2 smf, a (├Änv) (Persoan─â) care dojene╚Öte (1) Si: ├«ndrum─âtor, pov─â╚Ťuitor, (├«vr) dojenicios. 3 a (├Ärg) Care previne. 4 a Care are caracter coercitiv. 5-6 a, av (Care are caracter) moralizator. 7-8 a, av Mustr─âtor Si: (├«vr) dojenic.
dojenit├│riu, ~ie a vz dojenitor
DOJENIT├ôR, -O├üRE, dojenitori, -oare, adj. Care dojene╚Öte; care exprim─â un repro╚Ö, o imputare, o nemul╚Ťumire. ÔÇô Dojeni + suf. -tor.
DOJENIT├ôR, -O├üRE, dojenitori, -oare, adj. Care dojene╚Öte; care exprim─â un repro╚Ö, o imputare, o nemul╚Ťumire. ÔÇô Dojeni + suf. -tor.
DOJENIT├ôR, -O├üRE, dojenitori, -oare, adj. Care dojene╚Öte, care ceart─â, care exprim─â o stare de nemul╚Ťumire; mustr─âtor. ├Äntoarce pu╚Ťin capul spre el, cu o mic─â privire dojenitoare. REBREANU, R. I 197. ├Äncepu s─â vorbeasc─â C-un glas dojenitor. ALEXANDRESCU, P. 113.
dojenitór adj. m., pl. dojenitóri; f. sg. și pl. dojenitoáre
dojenitór adj. m., pl. dojenitóri; f. sg. și pl. dojenitoáre
DOJENITÓR adj. v. mustrător.
DOJENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dojenește; care exprimă o dojană; mustrător. Ton ~. Privire ~oare. /a dojeni + suf. ~tor
dojenitor a. și m. care dojenește.
DOJENITOR adj. mustr─âtor. (Cuvinte ~.)

Dojenitor dex online | sinonim

Dojenitor definitie

Intrare: dojenitor
dojenitor adjectiv