DOJENITÓR, -OÁRE, dojenitori, -oare, adj. Care dojenește, care ceartă, care exprimă o stare de nemulțumire; mustrător. Întoarce puțin capul spre el, cu o mică privire dojenitoare. REBREANU, R. I 197. Începu să vorbească C-un glas dojenitor. ALEXANDRESCU, P. 113.