Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru dobitocie

dobitoc├şe sf [At: LB / Pl: ~ii / E: dobitoc + -ie] 1 (├Änv) Stare de animalitate. 2 Bestialitate (1). 3 Brutalitate (5). 4 Atitudine, comportare sau vorb─â de om prost sau lipsit de bun-sim╚Ť. 5 Prostie.
DOBITOC├ŹE, dobitocii, s. f. Atitudine, comportare, fapt─â, vorb─â de om prost sau lipsit de bun-sim╚Ť. ÔÇô Dobitoc + suf. -ie.
DOBITOC├ŹE, dobitocii, s. f. Atitudine, comportare, fapt─â, vorb─â de om prost sau lipsit de bun-sim╚Ť. ÔÇô Dobitoc + suf. -ie.
DOBITOC├ŹE, (2) dobitocii, s. f. 1. Fel sau fire (ca) a dobitoacelor; prostie, nerozie. Singurele lucruri de care ╚Ötia s─â vorbeasc─â... celor ce-i pre╚Ťuiau dobitocia. M. I. CARAGIALE, C. 15. 100 la sut─â!... ce t├«lh─ârie!... ╚Ö-ai avut dobitocia s─â le pl─âte╚Öti? ALECSANDRI, T. 1251. 2. Fapt─â sau vorb─â nesocotit─â, prosteasc─â; t├«mpenie, prostie. ╚Üapule, zise el c─âtr─â iubitu-i v├«n─âtori, totodat─â ├«ngrijitori de c├«ni ╚Öi p─ârta╚Ö la toate dobitociile. CONTEMPORANUL, IV 301.
dobitoc├şe s. f., art. dobitoc├şa, g.-d. art. dobitoc├şei; (manifest─âri) pl. dobitoc├şi, art. dobitoc├şile
dobitoc├şe s. f. (sil. -ci-e), art. dobitoc├şa, g.-d. art. dobitoc├şei; (manifest─âri) pl. dobitoc├şi, art. dobitoc├şile (sil. -ci-e)
DOBITOC├ŹE s. 1. v. prostie. 2. idio╚Ťenie, idio╚Ťie, imbecilitate, inep╚Ťie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, t├ómpenie, (├«nv.) prost─âticie. (A spus o mare ~.)
Dobitocie Ôëá omenie
DOBITOC├ŹE ~i f. 1) Atitudine, purtare de dobitoc; animalitate; brutalitate. 2) Stare a omului lipsit de inteligen╚Ť─â ╚Öi de bun-sim╚Ť; animalitate. [Art. dobitocia; G.-D. dobitociei; Sil. -ci-e] /dobitoc + suf. ~ie
dobitocie f. 1. viea╚Ť─â animal─â; 2. fig. prostie, stupiditate.
dobitoc├şe f. Prostie, stupiditate: mare dobitocie pe capu t─â┼ş, m─â─ş!
DOBITOCIE s. 1. imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteal─â, prostie, t├«mpenie, (├«nv.) prostime. (Era de-o ~ proverbial─â.) 2. idio╚Ťenie, idio╚Ťie, imbecilitate, inep╚Ťie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, t├«mpenie, (├«nv.) prost─âticie. (A spus o mare ~.)

Dobitocie dex online | sinonim

Dobitocie definitie

Intrare: dobitocie
dobitocie substantiv feminin
  • silabisire: -ci-e