Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru disjunctiv

disjunct├şv, ~─â a [At: TEMPEA, GRAM. 170/11 / V: des~, dij~, dizj~, (├«nv) ~siu~ / Pl: ~i, ~e / E: fr disjonctif, lat disjunctivus] 1-3 Disjunct (1-3). 4 (├Äs) Conjunc╚Ťie ~─â Conjunc╚Ťie care leag─â propozi╚Ťii sau p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie diferite. 5 (├Äs) Judecat─â ~─â Judecat─â care enun╚Ť─â incompatibilitatea ├«ntre diversele predicate care pot fi atribuite unuia ╚Öi aceluia╚Öi subiect.
DISJUNCT├ŹV, -─é, disjunctivi, -e, adj. Care separ─â, care deosebe╚Öte, care exclude; disjunct. ÔŚŐ Propozi╚Ťie disjunctiv─â = propozi╚Ťie coordonat─â care se afl─â ├«ntr-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjunc╚Ťie disjunctiv─â = conjunc╚Ťie care leag─â propozi╚Ťii sau p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie disjunctive. Judecat─â disjunctiv─â = judecat─â care enun╚Ť─â incompatibilitatea ├«ntre diverse predicate ce pot fi atribuite unuia ╚Öi aceluia╚Öi subiect. ÔÇô Din fr. disjonctif, lat. disjunctivus.
DISJUNCT├ŹV, -─é, disjunctivi, -e, adj. Care separ─â, care deosebe╚Öte, care exclude; disjunct. ÔŚŐ Propozi╚Ťie disjunctiv─â = propozi╚Ťie coordonat─â care se afl─â ├«ntr-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjunc╚Ťie disjunctiv─â = conjunc╚Ťie care leag─â propozi╚Ťii sau p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie disjunctive. Judecat─â disjunctiv─â = judecat─â care enun╚Ť─â incompatibilitatea ├«ntre diverse predicate ce pot fi atribuite unuia ╚Öi aceluia╚Öi subiect. ÔÇô Din fr. disjonctif, lat. disjunctivus.
DISJUNCT├ŹV, -─é, disjunctivi, -e, adj. Care separ─â, desparte, deosebe╚Öte. ÔŚŐ (Gram.) Propozi╚Ťie disjunctiv─â = propozi╚Ťie care exprim─â ac╚Ťiuni ╚Öi st─âri opuse sau contradictorii. Propozi╚Ťiile din fraza ┬źSau r─âm├«i cu noi, sau pleci┬╗ s├«nt propozi╚Ťii disjunctive. Ôľş Conjunc╚Ťie disjunctiv─â = conjunc╚Ťie care leag─â propozi╚Ťii sau p─âr╚Ťi de propozi╚Ťii disjunctive. Conjunc╚Ťiile ┬źori┬╗ ╚Öi ┬źsau┬╗ s├«nt conjunc╚Ťii disjunctive. (Fil.) Judecat─â disjunctiv─â = judecat─â care admite despre unul ╚Öi acela╚Öi subiect note care se exclud ├«ntre ele, fiecare put├«nd fi valabil─â ├«n anumite condi╚Ťii date ╚Öi ├«n raport cu cuno╚Ötin╚Ťele noastre asupra leg─âturilor obiective dintre fenomene ╚Öi ├«nsu╚Öirile lor. ┬źCorpurile s├«nt sau ├«n stare solid─â, sau ├«n stare lichid─â, sau ├«n stare gazoas─â┬╗ este un exemplu de judecat─â disjunctiv─â.
disjunct├şv (-junc-tiv) adj. m., pl. disjunct├şvi; f. disjunct├şv─â, pl. disjunct├şve
disjunct├şv adj. m. (sil. -junc-), pl. disjunct├şvi; f. sg. disjunct├şv─â, pl. disjunct├şve
DISJUNCT├ŹV adj. (rar) disjunct. (Raport ~.)
DISJUNCT├ŹV, -─é adj. Care desparte, separ─â; care deosebe╚Öte; (gram.) care marcheaz─â o opozi╚Ťie ├«ntre idei, unind totu╚Öi cuvintele ├«ntre ele. ÔŚŐ Propozi╚Ťie disjunctiv─â (╚Öi s.f.) = propozi╚Ťie coordonat─â care se g─âse╚Öte ├«ntr-un raport de excludere fa╚Ť─â de coordonata ei; conjunc╚Ťie disjunctiv─â = conjunc╚Ťie care introduce o propozi╚Ťie desjunctiv─â. ÔÖŽ (Log.; despre judec─â╚Ťi) In care se admit cu privire la acela╚Öi subiect note care se exclud ├«ntre ele. [< lat. disiunctivus, cf. fr. disjonctif].
DISJUNCT├ŹV, -─é adj. (log.) care se afl─â ├«ntr-un raport de disjunc╚Ťie. ÔŚŐ propozi╚Ťie disjunctiv─â (╚Öi s. f.) = propozi╚Ťie coordonat─â care se g─âse╚Öte ├«ntr-un raport de excludere fa╚Ť─â de coordonata ei; conjunc╚Ťie disjunctiv─â = conjunc╚Ťie care leag─â propozi╚Ťii disjunctive. (< fr. disjonctif, lat. disiunctivus)
DISJUNCT├ŹV ~─â (~i, ~e) 1) Care separ─â; care deosebe╚Öte. 2): Propozi╚Ťie ~─â propozi╚Ťie care se opune prin con╚Ťinut altei propozi╚Ťii. 3): Conjunc╚Ťie ~─â conjunc╚Ťie care leag─â propozi╚Ťii sau p─âr╚Ťi de propozi╚Ťii disjunctive. /<fr. disjonctif, lat. disjunctivus
disjunctiv a. care unește vorbele și separă ideile: sau, nici sunt particule disjunctive.
* dizjunct├şv, -─â adj. (lat. dis-junctivus, d. dis-j├║ngere, a desp─âr╚Ťi. V. ajung, conjunctiv). Care une╚Öte vorbele, dar separ─â ideile: sa┼ş, or─ş, nic─ş ├«s conjunc╚Ťiun─ş disjunctive. Propozi╚Ťiun─ş disjunctive, cele separate pin asemenea conjunc╚Ťiun─ş. S.f. Disjunctiva nic─ş.
DISJUNCTIV adj. (rar) disjunct. (Raport ~.)
DISJUNCT├ŹV, -─é adj. (< lat. disjunctivus, cf. fr. disjonctif): ├«n sintagmele conjunc╚Ťie coordonatoare disjunctiv─â, coordonare disjunctiv─â ╚Öi propozi╚Ťie disjunctiv─â (v.).

Disjunctiv dex online | sinonim

Disjunctiv definitie

Intrare: disjunctiv
disjunctiv adjectiv
  • silabisire: -junc-