Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 332386:

DISJUNCTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care separă; care deosebește. 2): Propoziție ~ă propoziție care se opune prin conținut altei propoziții. 3): Conjuncție ~ă conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții disjunctive. /<fr. disjonctif, lat. disjunctivus

Disjunctiv dex online | sinonim

Disjunctiv definitie

Creare CV Creare CV