digest definitie

23 definiții pentru digest

digést1 sn vz digeste2
digést2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ești, ~e / E: fr digeste, it digesto] (Rar) Ușor de digerat (1) Si: digerabil (1).
DIGEST, digesturi, s. n. Rezumat. ♦ Publicație periodică ce conține rezumate. [Pr.: dáigest] – Cuv. engl.
DIGÉSTE s. f. pl. Culegere care cuprinde păreri ale juriștilor antici romani asupra problemelor de drept; pandecte. – Din fr. digeste.
PANDÉCTE s. f. pl. Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții. – Din lat. pandectae, fr. pandectes.
DIGÉSTE s. f. pl. Culegere care cuprinde păreri ale juriștilor antici romani asupra problemelor de drept; pandecte. – Din fr. digeste.
*digest (angl.) [pron. dáygest] (rezumat) s. n., pl. digesturi
digéste (alimente digerate, culegere metodică) s. n. pl.
digést s. n., pl. digéste
digést s. n., adj. m., pl. digéști; f. sg. digéstă, pl. digéste
DIGÉSTE s. pl. v. pandecte.
DIGÉST, -Ă adj. (Rar) Digerabil, ușor de digerat. [Cf. it. digesto, fr. digeste].
DIGÉSTE2 s.f.pl. Culegere metodică a hotărârilor celor mai celebri jurisconsulți romani, alcătuită din porunca împăratului Iustinian; pandecte. [< lat. digesta, cf. fr. digeste].
DIGÉSTE1 s.f.pl. Alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai. [< fr., lat.sc. digesta, cf. lat. digerere – a digera].
DIGÉST1 s. n. 1. rezumat al unei cărți, al unui articol. 2. publicație periodică conținând astfel de rezumate. (< fr., engl. digest)
DIGÉST2, -Ă I. adj. digerabil. II. s. n. pl. alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai. (< fr. digeste, lat. digesta)
DIGÉSTE s. n. pl. pandecte. (< lat. digesta, fr. digestes)
Digeste f. pl. colecțiune de deciziuni ale jurisconsulților romani făcută de Justinian.
* digéste n. pl. (lat. digesta, pl., d. digestum part. d. digérere, a digera, a clasifica). O colecțiune de deciziunĭ ale celor maĭ iluștrĭ jurisconsulțĭ romanĭ compusă după dorința împăratuluĭ Justinian. V. pandecte.
DIGESTE s. pl. (JUR.) pandecte (pl.).
dígest s. n. (americanism) Rezumat (al unei cărți), publicarea unei opere într-o formă redusă ◊ „N-ar fi exclus ca astfel de seriale să nu fie decât niște «digesturi» [...]” R.lit. 14 II 85 p. 17 (din engl., fr. digest; PR 1949; DN3 – alte sensuri)
DIGESTE v. Pandecte.
PANDECTE (DIGESTE), culegere în 50 de volume reprezentând o sinteză a gândirii juriștilor clasici romani asupra unora dintre cele mai importante probleme de drept, realizată în 533, în timpul domniei lui Iustinian.

digest dex

Intrare: digest (s.n.)
digest s.n.
Intrare: digest (adj.)
digest adj. substantiv neutru adjectiv