dezgovi vt [At: (a. 1698), ap. TDRG / Pzi: ~vésc / E: dez- + govi] (Reg) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă.

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Pref. dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. (Refl. pas.) Același lăutar cîntă din gură... și cînd se dezgovește mireasa. TEODORESCU, P. P. 182.

dezgoví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 să dezgoveáscă

dezgoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoveáscă

dezgovésc v. tr. (d. govesc 1). Vest. Iaŭ mireseĭ vălu și-ĭ pun tulpanu, ca la femeile măritate (Această datină o împlinește nuna a doŭa zi dimineața după nuntă, cînd se termină ospățu, ĭar nuntașiĭ dansează hora dezgolveliĭ). Fig. Dezvăluĭ, daŭ la iveală, divulg.