DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. (Refl. pas.) Același lăutar cîntă din gură... și cînd se dezgovește mireasa. TEODORESCU, P. P. 182.