dezgărdina definitie

10 definiții pentru dezgărdina

dezgărdina vt [At: (a. 1857), ap. TDRG / Pzi: ~néz / E: dez- + gardină] (Reg) 1 A desprinde din gardină fundul unui butoi. 2 (Pgn) A desprinde un lucru din locul unde este fixat.
DEZGĂRDINÁ, dezgărdinez, vb. I. Tranz. A desprinde din gardină fundul unui butoi; p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. – Pref. dez- + gardină.
DEZGĂRDINÁ, dezgărdinez, vb. I. Tranz. A desprinde din gardină fundul unui butoi; p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. – Dez- + gardină.
DEZGĂRDINÁ, dezgărdinez, vb. I. Tranz. A desprinde (fundul unui butoi) din gardină; p. ext. a dezlipi, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. (Fig.) Toate se țineau una de alta, cu cruda înlănțuire a realității, fără ca [el] să aibă putere de a le dezgărdina și a le îndrepta una cîte una, pe rînd. ISPIRESCU, la TDRG.
dezgărdiná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezgărdineáză
dezgărdiná vb., ind. prez. 3 sg. dezgărdineáză
A DEZGĂRDINÁ ~éz tranz. (fundul unui butoi) A scoate din gardină. /dez- + gardină
desgrădinà (și desgărdinà) v. a săpa la rădăcina unui arbore, ca să-l poată doborî mai lesne: movila părea că vrea să se desgărdineze de pământ ISP. [V. gardină].
dezgărdinéz V. dezgrădinez.
dezgrădinéz v. tr. (d. gard, gardin, grădină). Fac să se clatine stricînd îngrăditura. A dezgrădina un dinte, a-l desprinde de gingiĭ. A dezgrădina un pom, a-l desprinde puțin de pămînt săpînd la rădăcină ca să-l ajungă apa maĭ bine orĭ ca să-l scoți. A dezgrădina un gard, a-l dărîma, a-l strica. – Și dezgărd-.

dezgărdina dex

Intrare: dezgărdina
dezgărdina verb grupa I conjugarea a II-a