Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru dezg─ârdina

dezg─ârdina vt [At: (a. 1857), ap. TDRG / Pzi: ~n├ęz / E: dez- + gardin─â] (Reg) 1 A desprinde din gardin─â fundul unui butoi. 2 (Pgn) A desprinde un lucru din locul unde este fixat.
DEZG─éRDIN├ü, dezg─ârdinez, vb. I. Tranz. A desprinde din gardin─â fundul unui butoi; p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. ÔÇô Pref. dez- + gardin─â.
DEZG─éRDIN├ü, dezg─ârdinez, vb. I. Tranz. A desprinde din gardin─â fundul unui butoi; p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. ÔÇô Dez- + gardin─â.
DEZG─éRDIN├ü, dezg─ârdinez, vb. I. Tranz. A desprinde (fundul unui butoi) din gardin─â; p. ext. a dezlipi, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. (Fig.) Toate se ╚Ťineau una de alta, cu cruda ├«nl─ân╚Ťuire a realit─â╚Ťii, f─âr─â ca [el] s─â aib─â putere de a le dezg─ârdina ╚Öi a le ├«ndrepta una c├«te una, pe r├«nd. ISPIRESCU, la TDRG.
dezgărdiná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezgărdineáză
dezgărdiná vb., ind. prez. 3 sg. dezgărdineáză
A DEZG─éRDIN├ü ~├ęz tranz. (fundul unui butoi) A scoate din gardin─â. /dez- + gardin─â
desgrădinà (și desgărdinà) v. a săpa la rădăcina unui arbore, ca să-l poată doborî mai lesne: movila părea că vrea să se desgărdineze de pământ ISP. [V. gardină].
dezg─ârdin├ęz V. dezgr─âdinez.
dezgr─âdin├ęz v. tr. (d. gard, gardin, gr─âdin─â). Fac s─â se clatine stric├«nd ├«ngr─âditura. A dezgr─âdina un dinte, a-l desprinde de gingi─ş. A dezgr─âdina un pom, a-l desprinde pu╚Ťin de p─âm├«nt s─âp├«nd la r─âd─âcin─â ca s─â-l ajung─â apa ma─ş bine or─ş ca s─â-l sco╚Ťi. A dezgr─âdina un gard, a-l d─âr├«ma, a-l strica. ÔÇô ╚śi dezg─ârd-.

Dezg─ârdina dex online | sinonim

Dezg─ârdina definitie

Intrare: dezg─ârdina
dezg─ârdina verb grupa I conjugarea a II-a