DEZGĂRDINÁ, dezgărdinez, vb. I. Tranz. A desprinde (fundul unui butoi) din gardină; p. ext. a dezlipi, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. (Fig.) Toate se țineau una de alta, cu cruda înlănțuire a realității, fără ca [el] să aibă putere de a le dezgărdina și a le îndrepta una cîte una, pe rînd. ISPIRESCU, la TDRG.