Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru destupa

destupa vt [At: N. COSTIN, ap. LET. 476 / V: (reg) dis~ / Pzi: ~t├║p / E: des- + (a)stupa] 1 (C.i. g─âuri, deschiz─âturi, obiecte acoperite) A da la o parte ceea ce le acoper─â Si: a descoperi, a desfunda, a dezveli. 2 (C.i. sticle, butoaie) A scoate dopul sau fundul Si: a deschide, a desfunda. 3 (Pfm; ├«e) A-╚Öi ~ urechile A asculta cu aten╚Ťie. 4 (├Änv; c.i. un teren necultivat) A des╚Ťeleni (1).
DESTUP├ü, dest├║p, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas ├«nfundat. 2. A da la o parte, a ├«nl─âtura ceea ce acoper─â un obiect, o gaur─â, o deschiz─âtur─â; a descoperi, a dezveli; a deschide. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A-╚Öi destupa urechile = a asculta cu aten╚Ťie, a ├«ncerca s─â ├«n╚Ťeleag─â exact ceea ce aude. ÔÇô Pref. de- + [a]stupa.
DESTUP├ü, dest├║p, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas ├«nfundat. 2. A da la o parte, a ├«nl─âtura ceea ce acoper─â un obiect, o gaur─â, o deschiz─âtur─â; a descoperi, a dezveli; a deschide. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A-╚Öi destupa urechile = a asculta cu aten╚Ťie, a ├«ncerca s─â ├«n╚Ťeleag─â exact ceea ce aude. ÔÇô Des1- + [a]stupa.
DESTUP├ü, dest├║p, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas ├«nfundat; a desfunda. Destup─â sticla ╚Öi turn─â o licoare groas─â. SADOVEANU, P. M. 186. Au z─ârit plo╚Ötele... ╚Öi s-au mirat foarte de d├«n- sele... Pe urm─â au destupat pe cea cu vin ╚Öi plec├«nd-o ├«ntr-o parte, au v─âzut c─â curge din ea ceva de coloare cam g─âlbinie. SBIERA, P. 69. ├Äl poftesc atunci la oblonul tr─âsurii ╚Öi-i zic ritos:... mai destup─â o putin─â pentru hat├«rul meu. ALECSANDRI, T. I 159. 2. A da la o parte (├«nvelitoarea care acoper─â un obiect, o gaur─â, o deschiz─âtur─â); a descoperi, a dezveli. Eu la maica m-oi ruga, Fereasta mi-a destupa, Tot la tini m-oi uita. ╚śEZ. VII 84. 3. (Rar, cu privire la p─âm├«nt, p─âdure) A des╚Ťeleni, a defri╚Öa. La ├«mpropriet─ârire [├«n 1864] s-au schimbat cl─âca╚Öii din locurile lor cele bune ╚Öi destupate de p─âdure ╚Öi li s-au dat altele rele ╚Öi coperite cu p─âdure. I. IONESCU, M. 510.
!destupá (a ~) vb., ind. prez. 3 destúpă
destupá vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez. 1 sg. destúp, 3 sg. și pl. destúpă
DESTUPÁ vb. a deschide, a desfunda. (A ~ o sticlă.)
A destupa Ôëá a astupa
destup├í (dest├║p, destup├ít), vb. ÔÇô A scoate dopul, a desface. ÔÇô Mr. distup, distupare. Ar putea fi un lat. *dis-stupp─üre, cf. fr. d├ętouper; mai probabil format de la astupa, cu pref. des-.
A DESTUP├ü dest├║p tranz. 1) (sticle sau borcane ├«nchise ermetic) A deschide, sco╚Ť├«nd dopul sau capacul; a desfunda. 2) (deschiz─âturi) A elibera de ceva care acoper─â. ~ fereastra. ÔŚŐ A-╚Öi ~ urechile a asculta cu aten╚Ťie. 3) (canale, conducte ├«nfundate) A cur─â╚Ťa de depuneri (nisip, gunoi etc.); a despotmoli; a desfunda. /des- + a [a]stupa
destupà v. a lua astupătoarea. [V. astupà].
dest├║p, a -├í v. tr. (ca ╚Öi a-stup). Deschid ce─şa ce era astupat, scot dopu sa┼ş capacu: a destupa o butelie, o sob─â, un tunel surpat.
DESTUPA vb. a deschide, a desfunda. (A ~ o sticl─â.)
a-și destupa urechile expr. v. destupa.
destupa, destup v. r. a deveni receptiv la nou, la sugestiile cuiva etc.

Destupa dex online | sinonim

Destupa definitie

Intrare: destupa
destupa verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -stu-