Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru desf─âtat

desf─ât├í [At: PSALT. 62 / V: ~fat├í, (├«vr) dezv─â~, (reg) ~f─âid├í / Pzi: desfß║»t ╚Öi ~t├ęz / E: nct] 1 vt (├Änv) A extinde. 2 vt (├Änv) A ├«nfrumuse╚Ťa. 3 vr A se afla ├«ntr-o stare de mare mul╚Ťumire, de ├«nc├óntare. 4 vr A sim╚Ťi o deosebit─â pl─âcere (intelectual─â, senzorial─â, estetic─â). 5 vr A se distra. 6 vt A provoca o bucurie, o pl─âcere Si: a distra. 7 vt (Pex) A fermeca. 8 vr (├Änv; ├«e) A se ~ ├«n sine A se complace.
desf─ât├ít1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 154 / V: ~fat├ít1, (├«vr) dezv~, (reg) ~f─âid├ít1 / E: desf─âta] 1 (├Änv) Extindere. 2 (├Änv) ├Änfrumuse╚Ťare. 3-6 Desf─âtare (3-6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfr├óu. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare.
desf─ât├ít2, ~─â a [At: MOXA, cf GCR I, 57/38 / V: ~fat├ít2, (├«vr) dezv~, (reg) ~f─âid├ít / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: desf─âta] 1 (├Änv) Extins. 2 (├Änv) ├Änfrumuse╚Ťat. 3 Care se afl─â ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire, de ├«nc├óntare. 4 Care simte o deosebit─â pl─âcere (intelectual─â, senzorial─â, estetic─â). 5 Care se distreaz─â. 6 Care provoac─â pl─âcere. 7 (Pex) Fermecat. 8 (D. cl─âdiri sau d. locuri, ╚Ťinuturi) Larg. 9 (├Ärg; d. oameni) Lipsit de grji ╚Öi de greut─â╚Ťi. 10 (├Ärg; d. oameni) ├Änclinat spre pl─âceri senzuale. 11 (Pex) Vesel. 12 Frumos.
DESF─éT├ü, desfß║»t, vb. I. Refl. A-╚Öi petrece timpul ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire, de bucurie, de ├«nc├óntare; a petrece, a se distra; a sim╚Ťi o mare pl─âcere, a se delecta. ÔÖŽ Tranz. A ├«nc├ónta, a fermeca. [Prez. ind. ╚Öi: desf─âtez] ÔÇô Et. nec.
DESF─éT├üT, -─é, desf─âta╚Ťi, -te, adj. (├Änv.) 1. Desf─ât─âtor. ÔÖŽ (Despre locuri) Pl─âcut la vedere; deschis, larg, frumos. 2. (Despre oameni) Bucuros, vesel; ├«nclinat spre pl─âceri senzuale. ÔÇô V. desf─âta.
DESF─éT├ü, desfß║»t, vb. I. Refl. A-╚Öi petrece timpul ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire, de bucurie, de ├«nc├óntare; a petrece, a se distra; a sim╚Ťi o mare pl─âcere, a se delecta. ÔÖŽ Tranz. A ├«nc├ónta, a fermeca. [Prez. ind. ╚Öi: desf─âtez] ÔÇô Et. nec.
DESF─éT├üT, -─é, desf─âta╚Ťi, -te, adj. (├Änv.) 1. Desf─ât─âtor. ÔÖŽ (Despre locuri) Pl─âcut la vedere; deschis, larg, frumos. 2. (Despre oameni) Bucuros, vesel; ├«nclinat spre pl─âceri senzuale. ÔÇô V. desf─âta.
DESF─éT├ü, desf─ât ╚Öi desf─âtez, vb. I. Refl. A-╚Öi trece timpul ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire, de bucurie, de ├«nc├«ntare, a sim╚Ťi o mare pl─âcere, a se delecta, a petrece, a se distra. Pentru ce unul c├«nt─â ╚Öi se desfat─â ├«n gr─âdin─â umbroas─â, iar altul se cutremur─â ╚Öi blestem─â?= CAMILAR, T. 104. ├Än salonul din dreapta dansa ╚Öi se desf─âta tineretul. C. PETRESCU, C. V. 178. M─â desf─âtam pe ghea╚Ť─â ╚Öi la s─âniu╚Ö. CREANG─é, A. 117. ÔŚŐ Fig. Acea cuv├«ntare caden╚Ťat─â... pe care glasul o roste╚Öte cu pl─âcere, desf─ât├«ndu-se ├«n armonia ritmului. ODOBESCU, S. I 185. ÔÖŽ Tranz. A ├«nc├«nta, a fermeca, a delecta. Nu vedea dec├«t un spectacol care desf─âta ochii. C. PETRESCU, C. V. 163. Uitat─â doarme-a doinelor comoar─â De-un sfert de veac, ├«n vechea lui vioar─â Ce-a desf─âtat o lume-n tinere╚Ťe! IOSIF, P. 29. ÔŚŐ Absol. Vars─â-n cupa mea de aur Acest vin ce desf─âteaz─â. ALECSANDRI, P. II 47.
DESF─éT├üT, -─é, desf─âta╚Ťi, -te, adj. (├Änvechit) 1. (Despre lucruri) Pl─âcut, ├«nc├«nt─âtor, desf─ât─âtor. Cela ├«n gunoi, cesta ├«n a╚Öternuturi desf─âtate. ARHIVA R. I 147. Florile... Se dezv─âlesc frumos Din s├«nurile sale Dau desf─âtat miros. DONICI, F. 57. ÔÖŽ (Despre locuri) Pl─âcut la vedere; deschis, larg, frumos. O lume f─âr─â margini, frumoas─â, desf─âtat─â, Ca o c├«mpie verde sub mine s-au ├«ntins. ALECSANDRI, P. A. 65. 2. (Despre oameni) Plin de bucurie, bucuros, vesel. Ast─âzi este lumea Desf─âtat─â. TEODORESCU, P. P. 100. ÔÖŽ Aplecat spre pl─âceri senzuale, r─âsf─â╚Ťat, mole╚Öit. Agatir╚Öii... erau oameni desf─âta╚Ťi ╚Öi tr─âiau o via╚Ť─â mole╚Öit─â. ODOBESCU, S. II 277.
!desf─ât├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfß║»t, 2 sg. desf├ę╚Ťi, 3 desf├ít─â; conj. prez. 3 s─â desf├ęte
desf─ât├í vb., ind. prez. 1 sg. desf─ât/desf─ât├ęz, 2 sg. desf├ę╚Ťi/desf─ât├ęzi, 3 sg. desf├ít─â/desf─âte├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. desf├ęte/desf─ât├ęze
DESFĂTÁ vb. 1. v. delecta. 2. v. distra. 3. v. încânta. 4. v. bucura.
DESFĂTÁT adj. v. captivant, cuceritor, cuprinzător, desfătător, fascinant, fermecător, încântător, întins, larg, mare, răpitor, seducător, vast.
desf─ât├í (-t, -├ít), vb. ÔÇô 1. (├Änv.) A ├«nfrumuse╚Ťa. ÔÇô 2. A produce pl─âcere, a delecta. ÔÇô 3. (Refl.) A se distra, a petrece. Lat. foet─ôre ÔÇ×a mirosi ur├«t, a face sil─âÔÇŁ, cu pref. dis- care indic─â sensul contrar. Pentru semantism, cf. sp. heder ÔÇ×a mirosi ur├«tÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×a sup─âraÔÇŁ; desmierda, ╚Öi sl. n─Ľga ÔÇ×cur─â╚Ťirea copiluluiÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×deliciu, voluptateÔÇŁ. Aceast─â explica╚Ťie, sugerat─â ├«nc─â de ╚śeineanu, nu pare s─â fi fost acceptat─â, de╚Öi este de departe cea mai corect─â. Celelalte nu par suficiente: din lat. facies (Cihac, I, 90); *s─ât─şsfact─üre (Cre╚Ťu 317); *dß┐Ĺsfat─üre, de la fatum ÔÇ×soart─âÔÇŁ (Pu╚Öcariu 518); *diseff─ôt─üre, de la eff─ôtus ÔÇ×istovit de sarcin─âÔÇŁ (Densusianu, GS, III, 430); de la *d─şs- ╚Öi lat. *fata ÔÇ×f─ât─âtoareÔÇŁ /Spitzer, RF, II, 284-86; REW 3269); de la fatuus, cf. sp. desenfadar (Buescu, Latinitatea verbului desf─âta, ├«n Destin, 1952, 109-121). ÔÇô Der. desf─ât─âciune, s. f. (desf─âtare, deliciu); desf─ât─âtor, adj. (care produce desf─âtare).
A DESFĂTÁ desfăt tranz. A face să se desfete; a delecta; a fascina; a încânta; a vrăji; a fermeca. / Orig. nec.
A SE DESF─éT├ü m─â desf─ât intranz. 1) A fi cuprins de pl─âcere ╚Öi de admira╚Ťie; a se r─âsf─â╚Ťa; a se delecta. 2) A-╚Öi petrece timpul ├«n distrac╚Ťii; a se deda pl─âcerilor lume╚Öti; a se veseli; a se distra; a se amuza. / Orig. nec.
desf─ât├á v. a cauza mare bucurie, a sim╚Ťi o mare pl─âcere. [Derivat probabil din lat. FETOR, putoare (de unde f─ât(a), cu o evolu╚Ťiune de sens analog─â lui desmierda, ambii primitivi termeni de d─âdac─â].
desfß║»t ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. f─ât, fat─â. Desf─ât, -e╚Ť─ş, -at─â; s─â -ete). Decletez, ├«nc├«nt foarte tare. V. refl. A se desf─âta citind.
desf─ât├ít, -─â adj. ├Än desf─âtare. Adv. Domni─ş ce─ş bun─ş ╚Öi direp╚Ť─ş f─âr─â grij─â ╚Öi desf─âtat domnesc (Cost. 1, 294).
DESF─éTA vb. 1. a (se) delecta, a (se) r─âsf─â╚Ťa, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) ├«ndulci. (S-a ~ cu tot felul de bun─ât─â╚Ťi.) 2. a se amuza, a se dispune, a se distra, a se ├«nveseli, a petrece, a r├«de, a se veseli, (├«nv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau ╚Öi se ~.) 3. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a fascina, a fermeca, a ├«nc├«nta, a r─âpi, a seduce, a subjuga, a vr─âji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 4. a bucura, a ├«nc├«nta, a m├«ng├«ia. (Peisajul ├«i ~ sufletul.)
desfătat adj. v. CAPTIVANT. CUCERITOR. CUPRINZĂTOR. DESFĂTĂTOR. FASCINANT. FERMECĂTOR. ÎNCÎNTĂTOR. ÎNTINS. LARG. MARE. RĂPITOR. SEDUCĂTOR. VAST.
desf─ât├í, desf─ât, (desf─â╚Ťa), vb. tranz., refl. ÔÇô A (se) r─âsf─â╚Ťa, a (se) delecta. ÔÇô Et. nec. (DEX, MDA); din lat. foetere ÔÇ×a mirosi ur├ót, a face sil─âÔÇŁ, cu pref. dis-, care indic─â sensul contrar (╚ś─âineanu, DER); din des- + fat─â (DLRM).
desf─ât├ít, -─â, desf─âta╚Ťi, -te, adj. ÔÇô R─âsf─â╚Ťat. ÔÇô Din desf─âta (DEX, MDA).
VARIATIO (VARIETAS) DELECTAT (lat.) diversitatea desf─ât─â ÔÇô Fedru, ÔÇ×FabulaeÔÇŁ, II, 10.

Desf─âtat dex online | sinonim

Desf─âtat definitie

Intrare: desf─âta
desf─âta verb grupa I conjugarea I
desf─âta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desf─âtat
desf─âtat adjectiv