DESFĂTÁT, -Ă, desfătați, -te, adj. (Învechit) 1. (Despre lucruri) Plăcut, încîntător, desfătător. Cela în gunoi, cesta în așternuturi desfătate. ARHIVA R. I 147. Florile... Se dezvălesc frumos Din sînurile sale Dau desfătat miros. DONICI, F. 57. ♦ (Despre locuri) Plăcut la vedere; deschis, larg, frumos. O lume fără margini, frumoasă, desfătată, Ca o cîmpie verde sub mine s-au întins. ALECSANDRI, P. A. 65. 2. (Despre oameni) Plin de bucurie, bucuros, vesel. Astăzi este lumea Desfătată. TEODORESCU, P. P. 100. ♦ Aplecat spre plăceri senzuale, răsfățat, moleșit. Agatirșii... erau oameni desfătați și trăiau o viață moleșită. ODOBESCU, S. II 277.