Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru deriva

deriv├í [At: MACEDONSKI, O. IV, 119 / Pzi: ~├şv / E: fr d├ęriver, lat derivo, -are] 1 vt A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. 2 vt (Med) A schimba circularea normal─â a fluidelor organice. 3 vt A se trage, a proveni, a rezulta din... 4 vi (Lin; d. limb─â, cuvinte ╚Öi sensul lor) A-╚Öi trage originea din... 5 vt A ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├ónt prin altul. 6 vi (D. cuvinte) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 7 vt A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 8 vt A ├«ndrepta vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale. 9 vt (Mat) A calcula derivata unei func╚Ťii. 10 vi (D. un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a unui curent Si: a devia.
der├şv─â sf [At: SANDU-ALDEA, ap. CADE / Pl: ~ve / E: fr d├ęrive] 1 Unghi dintre direc╚Ťia de deplasare dorit─â a unui avion sau a unei nave ╚Öi direc╚Ťia real─â de deplasare determinat─â de v├ónt (la avioane) sau de curen╚Ťii maritimi (la nave). 2 (├Äe) A merge sau a fi ├«n ~ A pluti ├«n voia v├ónturilor ╚Öi valurilor. 3 (Rar; ├«e) A fi la ~va unei puteri A fi dependent de..., a fi la cheremul... 4 (Mil) Num─âr de diviziuni (mm) cu care trebuie s─â se mi╚Öte (la st├ónga sau la dreapta) ocularul lunetei (armei) spre a corecta deriva╚Ťia proiectilului. 5 (Teh) Abatere ├«ntr-un singur sens a valorii unei m─ârimi fa╚Ť─â de valoarea ini╚Ťial─â. 6 Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte. 7 Parte fix─â a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc.
DERIV├ü, der├şv, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ÔÖŽ (Lingv.) a) (Despre limb─â, cuvinte ╚Öi sensul lor) A-╚Öi trage originea din...; (tranz.) a ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├ónt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×de laÔÇŁ) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. ÔÖŽ A ├«ndrepta vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale. ÔÖŽ A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei func╚Ťii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a unui curent; a devia. ÔÇô Din fr. d├ęriver, lat. derivare.
DER├ŹV─é, derive, s. f. 1. Unghiul dintre direc╚Ťia de deplasare dorit─â a unui avion sau a unei nave ╚Öi direc╚Ťia real─â de deplasare determinat─â de v├ónt (la avioane) sau de curen╚Ťii maritimi (la nave). ÔŚŐ Expr. A merge (sau a fi) ├«n deriv─â = a pluti ├«n voia v├óntului ╚Öi a valurilor. (Rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul... 2. (Tehn.) Abatere ├«ntr-un singur sens a valorii unei m─ârimi fa╚Ť─â de valoarea ini╚Ťial─â. 3. Unghi format de direc╚Ťia de tragere a unei arme cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte. 4. Partea fix─â a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc. ÔÇô Din fr. d├ęrive.
DERIV├ü, der├şv, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ÔÖŽ (Lingv.) a) (Despre limb─â, cuvinte ╚Öi sensul lor) A-╚Öi trage originea din...; (tranz.) a ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├ónt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×de laÔÇŁ) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. ÔÖŽ A ├«ndrepta vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale. ÔÖŽ A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei func╚Ťii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a unui curent; a devia. ÔÇô Din fr. d├ęriver, lat. derivare.
DER├ŹV─é, derive, s. f. 1. Unghiul dintre direc╚Ťia de deplasare dorit─â a unui avion sau a unei nave ╚Öi direc╚Ťia real─â de deplasare determinat─â de v├ónt (la avioane) sau de curen╚Ťii maritimi (la nave). ÔŚŐ Expr. A merge (sau a fi) ├«n deriv─â = a pluti ├«n voia v├óntului ╚Öi a valurilor. (Rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul... 2. (Tehn.) Abatere ├«ntr-un singur sens a valorii unei m─ârimi fa╚Ť─â de valoarea ini╚Ťial─â. 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte. 4. Partea fix─â a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc. ÔÇô Din fr. d├ęrive.
DERIV├ü, der├şv, vb. I. 1. Intranz. A se trage, a proveni, a rezulta din... Multe deprinderi rele deriv─â din lene. ÔÖŽ (Lingv.) a) (Despre limb─â, cuvinte ╚Öi sensul cuvintelor) A proveni, a-╚Öi trage originea din...; (tranz.) a ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├«nt din altul. Limba rom├«n─â deriv─â din limba latin─â. Cuv├«ntul rom├«nesc ┬źobraz┬╗ deriv─â din cuv├«ntul vechi slav ┬źobraz┼ş┬╗. b) (Despre cuvinte; cu determin─âri introduse prin prep. ┬źde la┬╗) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. Cuv├«ntul ┬źfierar┬╗ deriv─â de la ┬źfier┬╗, c─âruia i s-a alipit sufixul ┬ź-ar┬╗. 2. Tranz. (Tehn.) A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. ÔÖŽ A abate vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale existent─â, construit─â sau improvizat─â ├«n acest scop. ÔÖŽ A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├«ntului sau a unui curent; a devia. Vaporul deriv─â mult spre dreapta, din cauza furtunii.
DER├ŹV─é, derive, s. f. I. 1. (Mar. ╚Öi avia╚Ťie) Unghiul dintre direc╚Ťia de deplasare dorit─â a unui avion sau a unei nave ╚Öi direc╚Ťia real─â de deplasare determinat─â de v├«nt (la avioane) sau de curen╚Ťii maritimi (la nave). ÔŚŐ A merge (sau a fi) ├«n deriv─â = a pluti ├«n voia v├«ntului ╚Öi a valurilor. ÔŚŐ Expr. (Rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul... Acum, eram la deriva unor puteri superioare mie. CAMIL PETRESCU, U. N. 214. 2. (Mil.) Unghiul format de planul de tragere cu planul de ochire; serve╚Öte la tragerile indirecte, c├«nd ╚Ťinta se afl─â ├«n spatele unui deal sau al unei coline. Tunarii de la tunurile urm─âtoare schimbar─â ├«n─âl╚Ť─âtorul ╚Öi deriva. SANDU-ALDEA, U. P. 138. II. Partea fix─â a c├«rmei verticale a unui avion, a unui planor etc.
deriv├í (a ~) vb., ind. prez. 3 der├şv─â
der├şv─â s. f., g.-d. art. der├şvei; pl. der├şve
deriv├í vb., ind. prez. 1 sg. der├şv, 3 sg. ╚Öi pl. der├şv─â
der├şv─â s. f., g.-d. art. der├şvei; pl. der├şve
DERIV├ü vb. 1. v. rezulta. 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuv├óntul ÔÇ×├«nfloriÔÇŁ ~ din substantivul ÔÇ×floareÔÇŁ.)
DERIV├ü vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ÔÖŽ (Lingv.) A avea originea ├«n..., a veni din... 2. tr. A abate o ap─â din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se ├«ndep─ârta de la direc╚Ťia de mers sub influen╚Ťa v├ónturilor, a curen╚Ťilor; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei func╚Ťii. [P.i. deriv, -vez. / < fr. d├ęriver, it., lat. derivare].
DER├ŹV─é s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinal─â a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub ac╚Ťiunea curen╚Ťilor maritimi sau aerieni. ÔŚŐ A merge ├«n deriv─â = a naviga ├«n voia v├óntului ╚Öi a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea vertical─â fix─â a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. d├ęrive, it. deriva].
DERIV├ü vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ÔŚŐ (lingv.) a-╚Öi avea originea ├«n... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direc╚Ťia de mers sub influen╚Ťa v├ónturilor, a curen╚Ťilor. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei func╚Ťii. 2. a abate o ap─â din cursul ei firesc. (< fr. d├ęriver, lat. derivare)
DER├ŹV─é s. f. 1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub ac╚Ťiunea curen╚Ťilor. ÔÖŽ a merge (sau a fi) ├«n ~ = a naviga ├«n voia v├óntului, a valurilor ╚Öi curen╚Ťilor. ÔŚŐ deplasare a ghe╚Ťurilor de la poli. ÔÖŽ a fi ├«n ~ = (fig.) a fi f─âr─â voin╚Ť─â, f─âr─â energia necesar─â unei ac╚Ťiuni. 2. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. 3. (tehn.) abatere ├«ntr-un singur sens a valorii unei m─ârimi fa╚Ť─â de valoarea ini╚Ťial─â. 4. partea vertical─â fix─â a ampenajului unui avion sau planor. (< fr. d├ęrive)
A DERIV├ü der├şv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la direc╚Ťia dat─â sub influen╚Ťa v├ónturilor sau a curen╚Ťilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (func╚Ťii) A determina prin calcul pentru a ob╚Ťine derivata. 3) (ape curg─âtoare) A abate din albie, d├ónd o direc╚Ťie nou─â. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunica╚Ťie pe alta. /<fr. d├ęriver, lat. derivare
DER├ŹV─é ~e f. 1) Deviere a unei nave sau a unui avion sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a curen╚Ťilor marini. ÔŚŐ A merge ├«n ~ a naviga ├«n voia v├óntului ╚Öi a valurilor. 2) mil. Unghi format de planul de tragere indirect─â a unei arme cu planul de ochire. 3) Parte anterioar─â, fix─â, a ampenajului vertical al unui avion. /<fr. d├ęrive
deriv├á v. 1. a-╚Öi avea cauza, a proveni: din ambi╚Ťiune deriv─â multe rele; 2. Gram. a-╚Öi trage originea; 3. Med. a abate din cursul lor s├óngele, umorile organismului.
der├şv, a -├í v. tr. (lat. de-rivo, riv├íre, d. rivus, r├«┼ş. V. rival). Dep─ârtez de cursu or─ş de drumu lu─ş. Gram. Trag originea unu─ş cuv├«nt. V. refl. Vin, provin: Rom├ón se deriv─â din Roman, ca╚Öu se deriv─â din lapte. ÔÇô ca v. intr. e gre╚Öit. Dec─ş: ca╚Öu se deriv─â, nu: deriv─â.
DERIVA vb. 1. a proveni, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecin╚Ťe ~ de aici.) 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuv├«ntul ÔÇ×na╚ÖtereÔÇŁ ~ din verbul ÔÇ×na╚ÖteÔÇŁ.)
COREC╚ÜIE DE DERIV─é m─âsur─â luat─â pentru a men╚Ťine aeronava pe traiectul de zbor ├«n condi╚Ťiile v├óntului lateral, urm─ârind anularea unghiului de deriv─â format de aeronav─â ╚Öi traiect sub influen╚Ťa v├óntului.
DERIV─é1 partea fix─â, anterioar─â a ampenajului vertical al unui avion (sau planor) destinat─â men╚Ťinerii traiectoriei acestuia ├«n plan vertical, asigur├ónd stabilitatea lateral─â al─âturi de eleroane, trimere etc.
DERIV─é2 abatere unghiular─â ├«n plan orizontal ├«ntre axul longitudinal al aeronavei ╚Öi direc╚Ťia de zbor a acesteia sub ac╚Ťiunea direc╚Ťiei ╚Öi intensit─â╚Ťii v├óntului.

Deriva dex online | sinonim

Deriva definitie

Intrare: deriv─â
deriv─â substantiv feminin
Intrare: deriva (1 deriv)
deriva 1 deriv verb grupa I conjugarea I
Intrare: deriva (1 derivez)
deriva 1 derivez verb grupa I conjugarea a II-a