Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru depistat

depista vt [At: CONTEMP., S. II, 1950, nr. 184, 4/3 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ępister] A da de urma unui lucru ascuns, t─âinuit, necunoscut.
depistát1 sn [At: / Pl: ~uri / E: depista] 1 Depistare (1). 2 Cercetare.
depist├ít2, ~─â a [At: DLR ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: depista] 1 Care a fost urm─ârit, c─âutat. 2 Care a fost examinat, cercetat.
DEPIST├ü, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, t─âinuit, necunoscut. ÔÖŽ (Med.) A descoperi ╚Öi a cerceta cazuri de boal─â inaparent─â. ÔÇô Din fr. d├ępister.
DEPIST├ü, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, t─âinuit, necunoscut. ÔÇô Din fr. d├ępister.
DEPIST├ü, depistez, vb. I. Tranz. A descoperi ceva t─âinuit, nedat pe fa╚Ť─â; a da de urma unui lucru ascuns, a c─ârui descoperire intereseaz─â, prezint─â importan╚Ť─â. A depista cazurile de scarlatin─â.
depistá (a ~) vb., ind. prez. 3 depisteáză
depist├í vb., ind. prez. 1 sg. depist├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. depiste├íz─â
DEPISTÁ vb. v. afla, descoperi, găsi.
DEPIST├ü vb. I. tr. A g─âsi urma, a descoperi (ceva ascuns, t─âinuit). [< fr. d├ępister].
DEPIST├ü vb. tr. a descoperi, a da de urma unui lucru ascuns, t─âinuit. (< fr. d├ępister)
A DEPIST├ü ~├ęz tranz. (obiecte t─âinuite) A identifica ╚Öi a scoate la iveal─â. /<fr. d├ępister

Depistat dex online | sinonim

Depistat definitie

Intrare: depista
depista verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depistat
depistat adjectiv