depistát¹ sn [At: / Pl: ~uri / E: depista] 1 Depistare (1). 2 Cercetare.

depistát², ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~ați, ~e / E: depista] 1 Care a fost urmărit, căutat. 2 Care a fost examinat, cercetat.

DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din fr. dépister.

depistá vb., ind. prez. 1 sg. depistéz, 3 sg. și pl. depisteáză

DEPISTÁ vb. v. afla, descoperi, găsi.

DEPISTÁ vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr. dépister].

A DEPISTÁ ~éz tranz. (obiecte tăinuite) A identifica și a scoate la iveală. /<fr. dépister