Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru depigmentare

depigment├í vr [At: DN2 / Pzi: ~t├ęz / E: fr depigmenter] (D. piele sau p─âr) A se decolora din cauza sc─âderii sau dispari╚Ťiei pigmentului melanic.
depigment├íre sf [At: DEX / Pl: ~tß║»ri / E: depigmenta] Decolorare (a pielii sau a p─ârului) din cauza sc─âderii sau dispari╚Ťiei pigmentului melanic.
DEPIGMENT├ü, depigmentez, vb. I. Refl. A se decolora din cauza sc─âderii sau dispari╚Ťiei pigmentului melanic. ÔÇô Din fr. d├ępigmenter.
DEPIGMENT├üRE, depigment─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se depigmenta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. depigmenta.
DEPIGMENT├ü, depigmentez, vb. I. Refl. (Despre piele sau p─âr) A se decolora din cauza sc─âderii sau dispari╚Ťiei pigmentului melanic. ÔÇô Din fr. d├ępigmenter.
DEPIGMENT├üRE, depigment─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se depigmenta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. depigmenta.
depigmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 depigmenteáză
depigmentáre s. f., g.-d. art. depigmentắrii; pl. depigmentắri
depigment├í vb., ind. prez. 1 sg. depigment├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. depigmente├íz─â
depigment├íre s. f. Ôćĺ pigmentare
DEPIGMENT├ü vb. I. tr., refl. (Despre piele) A-╚Öi pierde culoarea. [Cf. fr. d├ępigmenter].
DEPIGMENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) depigmenta ╚Öi rezultatul ei. [< depigmenta].
DEPIGMENT├ü vb. tr., refl. (despre piele, frunze, flori etc.) a (se) decolora. (< fr. d├ępigmenter)
A SE DEPIGMENT├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. (despre piele sau despre p─âr) A se decolora ca urmare a dispari╚Ťiei sau mic╚Öor─ârii con╚Ťinutului de pigment melanic. /<fr. d├ępigmenter

Depigmentare dex online | sinonim

Depigmentare definitie

Intrare: depigmenta
depigmenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depigmentare
depigmentare substantiv feminin