depigmentá vr [At: DN² / Pzi: ~téz / E: fr depigmenter] (D. piele sau păr) A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic.

depigmentáre sf [At: DEX / Pl: ~tắri / E: depigmenta] Decolorare (a pielii sau a părului) din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic.

DEPIGMENTÁ, depigmentez, vb. I. Refl. A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic. – Din fr. dépigmenter.

DEPIGMENTÁRE, depigmentări, s. f. Acțiunea de a se depigmenta și rezultatul ei. – V. depigmenta.

DEPIGMENTÁ, depigmentez, vb. I. Refl. (Despre piele sau păr) A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic. – Din fr. dépigmenter.

DEPIGMENTÁRE, depigmentări, s. f. Acțiunea de a se depigmenta și rezultatul ei. – V. depigmenta.

depigmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 depigmenteáză

depigmentáre s. f., g.-d. art. depigmentắrii; pl. depigmentắri

depigmentá vb., ind. prez. 1 sg. depigmentéz, 3 sg. și pl. depigmenteáză

depigmentáre s. f. → pigmentare

DEPIGMENTÁ vb. I. tr., refl. (Despre piele) A-și pierde culoarea. [Cf. fr. dépigmenter].

DEPIGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depigmenta și rezultatul ei. [< depigmenta].

DEPIGMENTÁ vb. tr., refl. (despre piele, frunze, flori etc.) a (se) decolora. (< fr. dépigmenter)

A SE DEPIGMENTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre piele sau despre păr) A se decolora ca urmare a dispariției sau micșorării conținutului de pigment melanic. /<fr. dépigmenter