Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru dental

dental1, ~─â sf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~le / E: fr dental] (Consoan─â) care se articuleaz─â prin apropierea v├órfului limbii de din╚Ťii incisivi superiori sau inferiori.
dentál2 sm [At: DN3 / V: ~ium / Pl: ~i / E: fr dentale] (Zlg; mpl) Moluscă marină cu capul acoperit de o cochilie deschisă la ambele capete în formă de corn.
DENT├üL, -─é, dentali, -e, adj., s. f. (├Än sintagma) Consoan─â dental─â (╚Öi substantivat, f.) = care se articuleaz─â prin apropierea v├órfului limbii de din╚Ťii incisivi superiori sau inferiori. ÔÇô Din fr. dental.
DENT├üL, -─é, dentali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) A c─ârui ocluziune sau constric╚Ťiune se produce ├«ntre v├«rful limbii ╚Öi din╚Ťii incisivi superiori sau inferiori. Sunetele ┬źt┬╗, ┬źd┬╗, ┬źs┬╗, ┬źz┬╗ s├«nt consoane dentale. ÔŚŐ (Substantivat, f.) Dentala ┬źd┬╗ este o consoan─â sonor─â.
LABIO-DENT├üL, -─é, labio-dentali, -e, adj. (Despre sunete) Articulat cu participarea buzei de jos ╚Öi a din╚Ťilor de sus. ÔŚŐ (Substantivat, f.) ┬źF┬╗ ╚Öi ┬źv┬╗ s├«nt labio-dentale. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-o-.
dentál (despre sunete) adj. m., pl. dentáli; f. dentálă, pl. dentále
dentál adj. m., pl. dentáli; f. sg. dentálă, pl. dentále
DENT├üL, -─é adj., s.f. (Consoan─â) care se articuleaz─â ating├ónd cu v├órful limbii din╚Ťii incisivi superiori sau inferiori. [< fr. dental].
DENTÁL s.m. (Zool.) Moluscă marină cu capul acoperit de o cochilie deschisă la ambele capete în formă de corn. [Var. dentalium s.m. / < fr. dentale].
DENTÁL1 s. m. moluscă marină cu cochilia în formă de cornet. (< fr. dentale)
DENT├üL2, -─é adj., s. f. (consoan─â) care se articuleaz─â prin atingerea din╚Ťilor incisivi, superiori sau inferiori, cu v├órful limbii. (< fr. dental)
DENT├üL ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival (despre consoane) Care se articuleaz─â prin apropierea v├órfului limbii de din╚Ťii incisivi. /<fr. dental
dental a. 1. ce ╚Ťine de din╚Ťi; nerv dental; 2. consonante ce se rostesc ating├ónd din╚Ťii cu limba: d ╚Öi t sunt sunete dentale.
*dent├íl, -─â adj. (lat. dentalis, d. dene, dentis, dinte). Gram. Se zice despre consonantele care se pronun╚Ť─â pun├«nd limba pe din╚Ť─ş, ca d, t. S.f. O dental─â, o consonant─â dental─â.
DENTÁL, -Ă adj. (< fr. dental): în sintagma consoană dentală (v.).

Dental dex online | sinonim

Dental definitie

Intrare: dental
dental adjectiv