dental¹, ~ă sf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~le / E: fr dental] (Consoană) care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori.

dentál² sm [At: DN³ / V: ~ium / Pl: ~i / E: fr dentale] (Zlg; mpl) Moluscă marină cu capul acoperit de o cochilie deschisă la ambele capete în formă de corn.

DENTÁL, -Ă, dentali, -e, adj., s. f. (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental.

DENTÁL, -Ă, dentali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) A cărui ocluziune sau constricțiune se produce între vîrful limbii și dinții incisivi superiori sau inferiori. Sunetele «t», «d», «s», «z» sînt consoane dentale. ◊ (Substantivat, f.) Dentala «d» este o consoană sonoră.

LABIO-DENTÁL, -Ă, labio-dentali, -e, adj. (Despre sunete) Articulat cu participarea buzei de jos și a dinților de sus. ◊ (Substantivat, f.) «F» și «v» sînt labio-dentale. – Pronunțat: -bi-o-.

dentál (despre sunete) adj. m., pl. dentáli; f. dentálă, pl. dentále

dentál adj. m., pl. dentáli; f. sg. dentálă, pl. dentále

DENTÁL, -Ă adj., s.f. (Consoană) care se articulează atingând cu vârful limbii dinții incisivi superiori sau inferiori. [< fr. dental].

DENTÁL s.m. (Zool.) Moluscă marină cu capul acoperit de o cochilie deschisă la ambele capete în formă de corn. [Var. dentalium s.m. / < fr. dentale].

DENTÁL¹ s. m. moluscă marină cu cochilia în formă de cornet. (< fr. dentale)

DENTÁL², -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea dinților incisivi, superiori sau inferiori, cu vârful limbii. (< fr. dental)

DENTÁL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre consoane) Care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi. /<fr. dental

dental a. 1. ce ține de dinți; nerv dental; 2. consonante ce se rostesc atingând dinții cu limba: d și t sunt sunete dentale.

*dentál, -ă adj. (lat. dentalis, d. dene, dentis, dinte). Gram. Se zice despre consonantele care se pronunță punînd limba pe dințĭ, ca d, t. S.f. O dentală, o consonantă dentală.

DENTÁL, -Ă adj. (< fr. dental): în sintagma consoană dentală (v.).