denazalizá vtr [At: SCL 1954, 24 / Pzi: ~zéz / E: fr dénasaliser] (Fon; d. sunete) 1-2 (A-și pierde sau) a face să-și piardă timbrul, caracterul nazal.

denazalizáre sf [At: DEX2 / Pl: ~zắri / E: denazaliza] 1-2 Pierdere sau determinare a pierderii timbrului, caracterului nazal al sunetelor Si: denazalizat1.

DENAZALIZÁ, denazalizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face să-și piardă timbrul, caracterul nazal. – Din fr. dénasaliser.

DENAZALIZÁRE, denazalizări, s. f. Acțiunea de a (se) denazaliza și rezultatul ei. – V. denazaliza.

DENAZALIZÁ, denazalizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face să-și piardă timbrul, caracterul nazal. – Din fr. dénasaliser.

DENAZALIZÁRE, denazalizări, s. f. Acțiunea de a (se) denazaliza și rezultatul ei. – V. denazaliza.

denazalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 denazalizeáză

denazalizáre s. f., g.-d. art. denazalizắrii; pl. denazalizắri

denazalizá vb., ind. prez. 3 sg. denazalizeáză

denazalizáre s. f. → nazalizare

DENAZALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A pierde sau a face să-și piardă timbrul, caracterul nazal. [< fr. dénasaliser].

DENAZALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) denazaliza și rezultatul ei. [< denazaliza].

DENAZALIZÁ vb. tr., refl. (despre sunete vorbite) a-și pierde, a face să-și piardă timbrul, caracterul nazal. (< fr. dénasaliser)

DENAZALIZÁRE s. f. (< denazalizá, cf. fr. dénasaliser): pierdere a timbrului sau a caracterului nazal al unui sunet.