Dicționare ale limbii române

2 intrări

17 definiții pentru defavorizat

defavoriza vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desf~ / Pzi: ~zéz / E: fr défavoriser] 1 A lipsi de o favoare Si: (înv) a defavora (1). 2 A dezavantaja. 3 A discredita.
defavorizát2, ~ă a [At: MDA ms / V: (înv) desf~ / Pl: ~ați, ~e / E: defavoriza] (D. oameni) 1 Care a fost lipsit de o favoare Si: (înv) defavorat2 (1). 2 Dezavantajat. 3 Discreditat.[1] modificată
defavorizát1 sn [At: MDA ms / V: (înv) desf~ / Pl: (nob) ~uri / E: defavoriza] 1 Defavorizare (1). 2 Dezavantajare. 3 Discreditare.
DEFAVORIZÁ, defavorizez, vb. I. Tranz. A dezavantaja. – Din fr. défavoriser.
DEFAVORIZÁT, -Ă, defavorizați, -te, adj., s. m. și f. (Om) dezavantajat. – V. defavoriza.
DEFAVORIZÁ, defavorizez, vb. I. Tranz. A dezavantaja. – Din fr. défavoriser.
DEFAVORIZÁT, -Ă, defavorizați, -te, adj. Dezavantajat. – V. defavoriza.
defavorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 defavorizeáză
*defavorizát adj. m., s. m., pl. defavorizáți; adj. f., s. f. defavorizátă, pl. defavorizáte
defavorizá vb., ind. prez. 1 sg. defavorizéz, 3 sg. și pl. defavorizeáză
defavorizát adj. m., pl. defavorizáți; f. sg. defavorizátă, pl. defavorizáte
DEFAVORIZÁ vb. v. dezavantaja.
A defavoriza ≠ a favoriza
DEFAVORIZÁ vb. I. tr. A dezavantaja. [< fr. défavoriser].
DEFAVORIZÁ vb. tr. a dezavantaja. (< fr. défavoriser)
A DEFAVORIZÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în dezavantaj; a dezavantaja; a frustra. /<fr. défavoriser
DEFAVORIZA vb. a dezavantaja, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.)

Defavorizat dex online | sinonim

Defavorizat definitie

Intrare: defavoriza
defavoriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: defavorizat
defavorizat adjectiv
Creare CV Creare CV